CIVICE — Becheru Remus Octavian: ‘Eu nu mai vreau să fiu dispretuit în orașul meu!’ (FOTO/VIDEO)

1
269

2-gropi-liceul-callatis-mangalia2

      “Traim impreuna in aceasta urbe, cu vietile noastre de care suntem mai mult sau mai putin multumiti. Ne ducem copiii in fiecare dimineata la scoala, in speranta ca vor zbura din cuib si se vor face oameni mari. Ne punem speranta in dascali, niste oameni minunati, dar umiliti cateodata, pentru simplul fapt ca sunt angajati ai statului si sunt nevoiti sa suporte sistemul haotic.
     Ne alegem din patru in patru ani un conducator, al mai gospodar din urbe, care sa gospodareasca, cum stie el mai bine, ograda noastra, unde cu totii ducem cate ceva din impozitele, taxele si alte “dari” inventate de‑a lungul timpului. Ne supunem regulilor comunitatii si mergem mai departe, in fiecare zi, ca niste roboti, cautand cu disperare mici bucurii sau placeri vinovate, care sa ne faca sa inaintam cu greu prin desisul vietii.
     Ne mai trezim cateodata si privim in stanga, in dreapta, ne uitam in jos, pe strada si… ce vedem? Simbolul nesimtirii, crasa nerusinare a unor oameni in care cetatenii au avut incredere si care indraznesc (pana unde duce tupeul) sa ne ceara sa‑i punem din nou in fruntea urbei pe care a dezonorat‑o, a ignorat‑o atatia ani.
     Cum se poate ca, zilnic, uneori chiar si de doua ori pe zi, parintii care vin sa-si duca si sa-si ia copiii de la Liceul Callatis, sa suporte “craterele” din asfalt, sa faca slalom printre balti, sa se astepte politicosi unii pe altii pentru ca strada nu poate fi folosita? Si asta de patru sau mai multi ani. Cum este posibil? Cat tupeu poti sa ai sa ceri votul, tratand astfel cetatenii?

1-gropi-liceul-callatis-mangalia 2-gropi-liceul-callatis-mangalia 3-gropi-liceul-callatis-mangalia 4-gropi-si-balarii-liceul-callatis 5-gropi-liceul-callatis-mangalia 6-gropi-liceul-callatis-mangalia 7-gropi-liceul-callatis-mangalia

     Numai din taxele locale, impozitele pe profit, impozitele pe salarii pe care le-am achitat, in conturile primariei, in ultimii patru ani, in nume propriu sau in numele societatilor pe care le conduc, sunt convins ca s‑ar fi putut asfalta cateva strazi din Mangalia.
     De ce va bateti joc domnilor, de parintii acestia si asa destul de incercati de nevoile zilnice? De unde atata dispret fata de aproapele tau? Ce sa facem cu monumente pe care nu le poate vizita nimeni?
     Lipsa de respect si lipsa de grija pentru banii comunitatii, asta le reprosez eu celor care sunt in fruntea urbei. Dispretul fata de oameni si faptul ca ne considera pe toti o masa uniforma, inerta, fara personalitate si sentimente, o masa de materie fara creier”.

Becheru Remus Octavian, Marti, 10 mai 2016.

Fol­low us: @MangaliaNews, on Twit­ter and Man­ga­li­a­News Punc­tRo, to Face­bo­ok




Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

1 COMENTARIU

  1. Fru­mos spus, dar recu­nosc că mie îmi pla­ce peri­oa­da de cam­pa­nie elec­to­ra­lă. Pen­tru că este sin­gu­rul moment când simt că‑s impor­tan­tă. Fie­ca­re can­di­dat sau for­ma­țiu­ne poli­ti­că își amin­teș­te că în urbe exist și eu, sau, mai exact exis­tă și votul meu. Și încep să cur­gă pro­mi­siu­ni­le, care mai de care mai fan­te­zis­te. Ado­les­cen­ții fac un ban de buzu­nar lipind afi­șe sau împăr­țind pli­an­te, adul­ții dis­cu­tă pe la col­țuri păti­maș, între­gul oraș tră­ieș­te febra elec­to­ra­lă.
    Mie îmi pla­ce să pri­vesc, să citesc și să aștept, să văd cu ce mai plu­sea­ză con­tra­can­di­da­ții. Recu­nosc că am și eu opi­ni­i­le mele. ”Cetă­țean tur­men­tat”, dar totuși am și ochi și urechi și, sla­vă Dom­nu­lui, cre­ier. Din start am exclus PSD-ul. Nu uit iar­na ace­ea în care can­di­da­tul sus­ți­nut de ei m‑a obli­gat să stau în frig, să-mi încarc fac­tu­ra la ener­gie elec­tri­că și să tre­mur blestemându‑i fie­ca­re lite­ră a nume­lui. Și nici că în vara urmă­toa­re am fost nevo­ită să zugră­vesc, pen­tru ca igra­sia îmi năpă­di­se toți pere­ții, și ori­cât i‑am fre­cat eu cu clor,a fost în zadar. Și acum pot să-mi ofe­re pro­mi­siuni auri­te și mul­te povești des­pre schim­ba­re, că nu-mi mai tre­bu­ie. Și regret că un om a cărui opi­nie o apre­ciam drept sin­ce­ră, a ales să se înre­gi­men­te­ze aco­lo. Dar fie­ca­re face cum cre­de că e mai bine.…pentru el, evi­dent, doar nu pen­tru noi.…
    Actu­a­lul primar.…hmmmm…se cunoaș­te că nu este mangaliot.…nu reu­șeș­te să se racor­de­ze la nevo­i­le noas­tre. Par­cul acela.…e numai betoa­ne. Eu am cre­zut că vor fi alei, băn­cuțe, mulți pomi, răzoa­re de flori, dar se pare că și copa­cii vor fi din betoa­ne. Și poa­te că ne‑a adus gazul în oraș, dar nevo­i­le noas­tre mărun­te nu se fac auzi­te de către domnia lui.
    Am mai citit des­pre un cam­pus în zona Lice­u­lui Ion Băne­scu. Și am pri­vit poza ace­ea fan­te­zis­tă, dar nu am putut să mă dumi­resc cum se poa­te face așa ceva, când ima­gi­nea ace­ea nu adu­ce cu nimic din zona lice­u­lui. mă rog, poa­te nu am eu bună­vo­in­ța să pri­vesc în vii­tor.
    Iar ofer­te­le curg, iar eu abia aștept să ajung aca­să de la mun­că să citesc un nou episod.…și să-mi ima­gi­nez cum ar putea să ara­te ora­șul meu. Doar acum contez.…se pot amâ­na oare ale­ge­ri­le?::))

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele