Erau frumosi si destepti, aveau povestile lor de iubire, visele lor, sperantele lor, fricile lor.
N-au avut insa sansa sa iasa pe singura usa care i-ar fi scapat din iadul Colectiv, iar cei care au facut-o vor fi marcati o viata intreaga!
„Am obosit de atata durere” spune o tanara care se afla in continuare internata in spitalul Bagdasar Arsenie. Si ca ea sunt multi! Au ramas fara par, cu rani adanci, fara degete si fara cei pe care ii iubeau.
Pe holurile de acolo, ca si pe holurile celorlate spitale unde au fost internati ranitii au curs atatea lacrimi incat au scrijelit obrajii.
Focul nu a ars numai trupurile de la Colectiv, a ars si sufletele celor care erau acasa.
O tara intreaga este in continuare in stare de soc si in acelasi timp alaturi de raniti.
Din pacate, nimeni nu poate schimba ceea ce s-a intamplat pe 30 octombrie 2015, in clubul din sectorul 4. In continuare, tot ce putem face este sa le fim alaturi celor care se lupta pentru viata, de familiile celor care nu mai sunt si de cadrele medicale care, zi de zi, incearca sa ii salveze pe cei aflati in suferinta.
Au fost facute donatii care s-au indreptat catre victimele evenimentului, rudele acestora, dar si catre spitalele implicate in salvarea si ajutorarea persoanelor afectate de tragedia din clubul bucurestean.
Alti raniti vor fi externati la inceputul saptamanii viitoare si, tinand cont de faptul ca vor mai avea in continuare nevoie de ajutor, au luat legatura cu alte organizatii care au strans fonduri pentru ei.
Daniela Trifu, sotia unei victime internata la spitalul de urgenta Bagdasar Arseni, (Andrei Trifu, din Mangalia, n.red.) este revoltata pentru ca nu a primit niciun telefon din partea Crucii Rosii Romane, iar cand a luat legatura cu persoana care ar fi trebui sa le dea detalii, a fost sfatuita sa se deplaseze acolo, sa faca un dosar si o cerere.
„Sunt Daniela Trifu, sotia unuia dintre supravietuitorii incendiului. Am aflat ca cei de la Crucea Rosie au organizat o strangere de fonduri pentru victime. Am sunat la ei in urma cu ceva timp si mi s-a spus ca prioritatea este sa doteze spitalele cu echipamente si medicamente, insa daca am nevoie de ceva sa ii contactez. Am uitat, au trecut zilele, mi-am adus aminte si i-am sunat din nou. Au spus ca s-au strans fonduri intr-adevar, ca exista in continuare fonduri la Crucea Rosie si am intrebat care este modalitatea prin care putem intra in posesia lor, pentru ca mai avem putin si ne externam. Mi s-a comunicat ca trebuie facuta o cerere (poate sa fie si scrisa de mana) prin care sa cerem acordarea unui ajutor. Sa trimitem copii dupa buletine si sa adaugam in dosarul respectiv si o hartie de la medic in care sa estimeze cheltuiala necesara fiecarui ranit. Au spus ca ei vor sa aiba o suma cat mai aproape de realitate. Este vorba de cheltuielile facute cu internarea, cu recuperarea, pentru ca fiecare ranit, evident, are un caz aparte (si este si normal sa se intample asa). Mie nu mi se pare ok sa trebuiasca sa umblu cu cereri, dosare pentru ca, in primul rand nu sunt din Bucuresti.
Continuarea, AICI. Sâmbătă, 12.12.2015.
