Cetatea Callatis, sau Mangalia de astăzi, reprezintă o fostă colonie întemeiată cu peste 25 de secole în urmă de negustorii şi navigatorii greci, atraşi de pozitia favorabilă şi de schimbul avantajos cu băstinaşii geţi. Colonia a fost fondată pe locul unei aşezări getice cunoscută sub numele de Acervetis sau Cerbatis, pe un teren fertil aflat în vecinătatea mării şi a unui lac cu apă dulce, actualul Lac Mangalia.
Fie că s-a numit Cerbatis sau Acervatis, Callatis, Pangalia, Mankalia sau Mangalia, poziţionarea geografică a acestui loc l-a aşezat întotdeauna în mijlocul istoriei. A devenit cea mai veche aşezare cunoscută din ţară, fiind în acelaşi timp teatrul unor evenimente politice, sociale şi economice deosebit de importante, care au generat în decursul timpului schimbarea identităţii, fără a afecta însă esenţa locului: un pic din strălucirea greacă, un pic din veselia slavă, un pic din tăria spiritului turcesc şi un strop din profundă înţelepciune românească, asociată cu sentimentul introspecţiei. Un curcubeu unic pe cerul balcanic, în care fiecare culoare este bine individualizată, însă inseparabile, în fapt.
Callatis, cetatea cea mai frumoasă
Primii care s-au stabilit aici au fost tracii, întemeind aşezarea cunoscută sub numele de Acervatis sau Cerbatis. Pe locul fostei aşezări trace, grecii acostaţi aici vor construi cetatea care avea să rămână în istorie sub numele de Callatis, faimoasă pentru prosperitatea sa materială şi spirituală, dar şi pentru faimoşii cărturari pe care i-a adăpostit între zidurile ei.
Poziţia geografică avantajoasă i-a convins imediat pe greci de oportunitatea construirii aşezării în acest loc: ieşirea la mare şi accesul la un lac de apă dulce (actualul lac Mangalia), terenurile fertile, o poziţie militară avantajoasă, toate acesteaconfirmau viziunea oracolului, care i-a îndrumat pe greci către acest pământ. Spre deosebire de celelalte două cetăţi, Tomis şi Histria, colonii milesiene, preponderent comerciale şi democratice, Callatis a fost singură colonie doriană, practicândagricultură şi un sistem de conducere mai degrabă oligarhic, decât democratic, unde puterea era deţinută doar de câteva familii. Chiar şi aşa, Callatis-ul a cunoscut într-un timp foarte scurt succesul. Cultura cerealelor şi comerţul maritim au fost două dintre sursele care au asigurat cetăţii un izvor nesecat de bogăţie.
Previziunea unui oracol s-a aflat la baza construirii cetăţii
Intemeiata la sfârşitul secolului IV i.e.n., de către locuitorii Heracleei Pontice, localizată pe malul asiatic al Mării Negre, cetatea a fost botezată în amintirea pârâului Cales, care scaldă pământurile metropolei Heracleea. Previziunea unui oracol a fost cea care s-a aflat la baza construirii Callatisului, cetate care avea să devină într-un timp scurt, una dintre cele mai puternice din zonă, dar, în acelaşi timp, şi una dintre cele mai bogate.
O situaţie atât de înfloritoare nu avea cum să nu atragă invidia vecinilor. De-a lungul istoriei sale, cetatea a fost pusă de nenumărate ori în faţa unor asedii puternice. Însă cel care avea să o supună, împreună cu aliatele sale pontice, dominaţiei macedonene, a durat 5 ani, din 313 până în 308 î.Hr. Acestea au redevenit libere la moartea regelui cuceritor Lisimah, în anul 281 î.Hr. Un asediu atât de lung nu avea cum să nu-şi pună amprenta asupra aşezării, dar încă o dată, oraşul s-a refăcut repede, parcurgând rapid treptele bogăţiei materiale şi culturale.
În jurul anului 262 i.e.n. a început ridicarea cetăţii Tomis. Speriaţi de ideea concurenţei, localnicii au încercat sabotarea construcţiei, însă au cunoscut o înfrângere răsunătoare din partea flotei de război a Bizanţului, venită în ajutorul tomitanilor. Întocmai ca pasărea Phoenix, oraşul şi-a revenit la scurt timp, păstrându-se, încă o vreme, în fruntea cetăţilor aflate pe malul Pontului Euxin.
Perioada romană care a urmat a adus şi mai multă prosperitate oraşului, ocupând acum poziţia secundă, imediat după Tomis. Sub domnia împăraţilor Diocleţian (284-305 d.Hr.), Constantin cel Mare (306-337 d.Hr.), apoi sub Anastasius (491-518 d.Hr.) şi Iustinian (527-565 d.Hr.), cetatea înfloreşte. Sunt construite noi edificii, este creat primul episcopat şi se reiau schimburile comerciale. Cele două cetăţi au profitat din plin de pe urma condiţiilor comerciale prielnice create de Imperiul Român.
Primele monede bătute aici datează din jurul anului 300 î. Hr. Erau confecţionate din argint şi aveau reprezentate, pe o parte, capul lui Heracles, iar pe cealaltă, simbolurile oraşului: tolba, arc, măciucă şi spice de grâu. Mai târziu, au apărut monedele din bronz, care reproduceau pe avers imaginile zeilor Dionysos, Apollon, Athena, Hermes, Demetra, iar pe revers prescurtarea numelui cetăţii, Kala sau Kalla.
Sfârşitul uneia dintre cele mai frumoase şi prospere cetăţi ale Pontului Euxin
Invazia avarilor către sfârşitul secolului V d.Hr. avea să pună capăt definitiv uneia dintre cele mai frumoase şi prospere cetăţi ale Pontului Euxin. Puternica cetate a devenit o simplă aşezare portuară, care şi-a păstrat, pentru multă vreme, aspectul părăsit. Menţionarea pe o harta din Pisa, care datează din secolul XII, reînvie aşezarea sub numele de Pangalia sau Pancalia, echivalentul în greacă bizantină pentru “Callatis” din greacă clasică, tradus prin “cea frumoasă”. Două secole mai târziu, un călător francez, Walerand de Wawrin, pomeneşte de un port pe care îl numeşte Panguala, construit pe locul fostei cetăţi Callatis. Funcţia comercială a portului a început să pălească, iar prima menţionare a aşezării sub numele de Mankalia este făcută în 1593, de către Paolo Giorgi. Un alt explorator din secolul XVII, de dată această turc, Evlia Celebi, vorbeşte despre Mankalia ca despre unul dintre cele mai mari porturi din Dobrogea.
Callatis, locul unde a fost găsit cel mai vechi papirus din Europa
Continuarea, AICI. 22.11.2015
