MANGALIA 20, episodul 9: CULTURA la Mangalia

0
1750

Mangalia20montajfoto

MANGALIA 20 – Un TOP al personalităților locale

- epi­so­dul 9 -

Anul aces­ta se împli­nesc 20 DE ANI de când ora­șul Man­ga­lia a fost decla­rat muni­ci­piu (1995 – 2015).

Cu acest pri­lej, redac­ția zia­ru­lui onli­ne www.MangaliaNews.ro a lan­sat Topul per­so­na­li­tă­ți­lor loca­leMANGALIA TOP 20”. Au tre­cut, așa­dar, 20 de ani de când Man­ga­lia este muni­ci­piu; noi am ales pen­tru a punc­ta acest eve­ni­ment 20 de dome­nii în care s‑au afir­mat con­ci­ta­di­nii noș­tri, de‑a lun­gul vre­mii, încer­când, tot­o­da­tă să “upda­tămMono­gra­fia “Man­ga­lia în pagi­ni­le vre­mii”, scri­să în 2007 de Aure­lia și Ale­xan­dru Lăpușan.

Arti­co­lul ante­ri­or a cuprins dome­ni­i­le EDUCAȚIE — ÎNVĂȚĂMÂNT.

Con­ti­nu­ăm astăzi cu Epi­so­dul 9: 

CULTURA LA MANGALIA.


Din mono­gra­fia „Man­ga­lia în pagi­ni­le vre­mii”, autori Aure­lia și Ște­fan Lăpușan:

Mangalia-in-paginile-vremii

CULTURA la Mangalia:

În 1954 se înfi­in­țea­ză Bibli­o­te­ca oră­șe­neas­că Man­ga­lia. Un vechi depo­zit de cere­a­le devi­ne pes­te noap­te Cămin cul­tu­ral, iar o casă din veci­nă­ta­te găz­du­ieș­te bibli­o­te­ca publi­că, cu cele mai mul­te cărți obți­nu­te din dona­ții. Pri­ma bibli­o­te­că, înfi­in­ța­tă în 1927, nu rezis­ta­se răz­bo­i­u­lui. Pes­te câți­va ani va fi muta­tă în blo­cul IGAF și va dis­pu­ne de un fond de 5.000 de cărți.

Cea mai frumoasă Casă de Cultură de pe litoral 

Ope­ră uni­cat a arhi­tec­tu­lui Nico­lae Vlă­des­cu, Casa de Cul­tu­ră Man­ga­lia (1959–1962) este un pro­iect rea­li­zat doar pe jumă­ta­te, din lip­să de fon­duri. A înde­pli­nit fun­cţia de Sală de Con­fe­rinţe şi Cine­ma­to­graf, nea­vând spa­ţii spe­cia­li­za­te (sală de dans, săli de repe­ti­ţii, ate­li­e­re pen­tru deco­ruri şi recu­zi­tă). Sala de spec­ta­co­le are 450 de locuri și a fost dota­tă cu echi­pa­men­te și insta­la­ții de ilu­mi­nat, ven­ti­la­ție, pro­iec­ții, sono­ri­za­re per­for­man­te pen­tru peri­oa­da res­pec­ti­vă. Inau­gu­ra­rea Casei de Cul­tu­ră din Man­ga­lia a avut loc la 10 august 1961.

casa-de-cultura-mangalia

Mozai­cul mural Gene­ze este sem­nat de Jules Pera­him şi Mac Con­stan­ti­ne­scu. Supra­fa­ţa de pes­te 300 mp a mozai­cu­lui făcea din aces­ta cel mai mare mozaic mural din ţări­le soci­a­lis­te ale spa­ţi­u­lui ex sovi­e­tic. Com­pu­să din 3.150.000 de pie­se cera­mi­ce colo­ra­te, pătra­te, cu latu­ra 2×2 cm, aceas­tă lucra­re a pro­vo­cat mari con­tro­ver­se fiind con­tes­ta­tă de auto­ri­tă­ţi, deo­a­re­ce nu conţi­ne nici un sim­bol comu­nist (sece­ră, cio­can, roa­tă dinţa­tă, trac­tor, motor, sche­lă etc…).

Casa de cultura Mangalia mozaic-05 (Small)

Lucra­rea repre­zin­tă ele­men­te­le vieţii: apa, pămân­tul, aerul şi soa­re­le, la care se ada­u­gă sim­bo­lul exis­tenţei uma­ne: copi­lul (via­ţa). În urma anche­tei făcu­te de auto­ri­tă­ţi, Jules Pera­him şi‑a asu­mat întrea­ga res­pon­sa­bi­li­ta­te pri­vind lucra­rea, a făcut cere­re de emi­gra­re şi a ple­cat în Isra­el. Reve­nit pes­te ani, el se amu­za de incom­pe­tenţa celor care ana­li­zau actul artistic.

Casa de cultura Mangalia mozaic-15 (Small)

Oda­tă cu darea în folo­sin­ță a lăca­șu­lui de cul­tu­ră, este muta­tă aici și bibli­o­te­ca publi­că a ora­șu­lui. După doar doi ani, aceas­ta este trans­fe­ra­tă în loca­lul șco­lii vechi. Bibli­o­te­ca oră­șe­neas­că deți­nea 5.579 volu­me și avea înre­gis­trați 756 citi­tori. Avea și sec­ție pen­tru copii. În acea vre­me, res­pon­sa­bi­lul bibli­o­te­cii era Nico­lae Dragomir.

Pri­mul con­si­liu de con­du­ce­re a Casei de Cul­tu­ră era com­pus din Luigi Geor­ges­cu, pre­șe­din­te, Jean Badea, Ila­rion Teren­te, Ior­gu Radu, Ele­na Rusu, Gevat Zea­din, Rodion Bune­scu, Flo­rea Cri­șu, Ele­na Gro­za, Eca­te­ri­na Tam­ba, Elvi­ra Rădea­nu. Pri­mul direc­tor – Teo­do­ra Lizea­nu, trans­fe­ra­tă foar­te repe­de la sec­ția de învă­țământ și cul­tu­ră, pe pos­tul deve­nit vacant fiind insta­lat Con­stan­tin Sto­ica. Prin anul 1980, este numit direc­tor al casei de cul­tu­ră Vasi­le Botea­nu.

Casa de cul­tu­ră avea pe atunci un cor din 104 per­soa­ne, con­dus de Ale­xan­dru Zam­fir, o biga­dă artis­tic al cărui instruc­tor era Cos­tan­tin Câr­nici și o orches­tră de instru­men­tiști con­du­să de Dan Bei­za­dea, instruc­tor de spe­cia­li­ta­te în cadrul instituției.

După ce Vasi­le Botea­nu plea­că de tot în Fran­ța, îl urmea­ză Vasi­le Bâr­lă­dea­nu la con­du­ce­rea Casei oră­șe­nești de cul­tu­ră din Man­ga­lia, pen­tru o scur­tă peri­oa­dă, apoi, din anul 1985, vine ca direc­tor pro­fe­so­rul Tra­ian Lupu, cel care adu­ce un suflu nou, impul­sionând întrea­ga acti­vi­ta­te a insti­tu­ți­ei. Orga­ni­zea­ză, împre­u­nă cu sin­di­ca­te­le din FCRN 2 Mai Man­ga­lia, două tabe­re de cre­a­ție plas­ti­că, în anii 1985 și 1986, în urma căro­ra rămân în zes­trea Man­ga­li­ei nume­roa­se tablo­uri în ulei, pre­cum și dese­ne și schi­țe rea­li­za­te de stu­den­ții de la Insti­tu­tul de Arte Plas­ti­ce “Nico­lae Grigorescu”din București.

Împre­u­nă cu două echi­pe de entu­ziaști artiști ama­tori coor­do­na­te de maes­trul Ale­xan­dru Mere­u­ță, actor la Tea­trul Dra­ma­tic din Con­stan­ța și de ingi­ne­rul Tudo­rel Lupu, pasio­nat regi­zor și inter­pret, înfi­in­țea­ză în 1987, Tea­trul popu­lar pe lân­gă Casa de cul­tu­ră, care obține pre­mii jude­țe­ne și națio­na­le. (Mai mult des­pre miș­ca­rea tea­tra­lă loca­lă din acea peri­oa­dă, în epi­so­dul 7 al seri­a­lu­lui nostru).

Tot în cadrul Casei oră­șe­nești de cul­tu­ră acti­va în acei ani un Ansam­blu fol­cloric ce ajun­se­se la per­for­man­țe remar­ca­bi­le, sus­ținând în plin sezon esti­val câte trei spec­ta­co­le pe sea­ră la Cra­mă, la Calul Bălan și Popa­sul Căpri­oa­re­lor din Nept­un, având instru­men­tiști și soliști vocali excep­țio­nali din­tre care amin­tim aici pe Nico­lae și Geor­ge Călin și echi­pa de dan­sa­tori din Nept­un, în frun­te cu Petri­că Oiță, maes­tru coregraf.

Ne sunt vii în memo­rie spec­ta­co­le­le extra­or­di­na­re pre­zen­ta­te pe sce­na Casei de cul­tu­ră de Ansam­blul Alba­tros împre­u­nă cu Fan­fa­ra Mari­nei Mili­ta­re, coor­do­na­te magis­tral de pluto­ni­e­rul adju­tant Marin Hudi­țea­nu, pre­cum și mul­te alte acti­vi­tăți cul­tu­ra­le care sti­mu­lau miș­ca­rea artis­ti­că de ama­tori, iar vara, în sezo­nul esti­val, Casa de Cul­tu­ră găz­du­ia săp­tămâ­nal câte 3–4 spec­ta­co­le de toa­te genu­ri­le artis­ti­ce – tea­tru, estra­dă, fol­clor, con­cer­te etc.

Des­pre Casa de Cul­tu­ră din Man­ga­lia puteți vizio­na și alte pos­tări, aici: 

Docu­men­tar FOTOVIDEO: Casa de Cul­tu­ră din Man­ga­lia și mozai­cul său – UPDATE Gale­rie FOTO

Casa de cul­tu­ră din Man­ga­lia va fi rea­bi­li­ta­tă cu fon­duri euro­pe­ne (VIDEO)

În para­lel, aveau loc tot felul de acti­vi­tăți artis­ti­ce și la Casa Tine­re­tu­lui din Man­ga­lia, (pro­iec­ta­tă de arhi­tec­tul Patri­ciu Mate­es­cu), afla­tă într‑o per­ma­nen­tă “con­cu­ren­ță” cu cea­lal­tă insti­tu­ție — “Casa de Cul­tu­ră din centru”…

SAMSUNG

(Foto: Casa Tine­re­tu­lui, astăzi).

Func­țio­nau atunci în Man­ga­lia două cine­ma­to­gra­fe: Farul și Pes­că­ruș, cu repre­zen­ta­ții zil­ni­ce. În sezo­nul esti­val erau pli­ne, sea­ră de sea­ră, gră­di­ni­le de vară Farul, Saturn, Venus, Jupi­ter, pre­cum și Tea­trul de vară de la Nept­un (spec­ta­co­le artis­ti­ce și pro­iec­ții de filme).

După ’89:

- Cine­ma­to­gra­fe­le nu mai exis­tă în Man­ga­lia… Doar vara se mai pro­iec­tea­ză fil­me, une­ori, la gră­di­na Farul. (Vezi arti­co­lul Se întâm­plă în cen­trul Man­ga­li­ei: Cine­ma­to­gra­ful „Pes­că­ruş“, groa­pă de gunoi şi adă­post pen­tru oame­nii stră­zii!).


biblioteca-franceza-mangalia

Bibli­o­te­ca fran­ce­ză Arthur Rim­ba­ud a luat fiin­ță la 17 mai 1992, din ini­ția­ti­va bibli­o­te­ca­rei Lumi­ni­ța Dumi­tres­cu și cu spri­ji­nul Aso­ci­a­ți­ei Tou­ris­me et Loi­sirs Arden­nes din Char­le­vi­l­le Mezi­e­res, ora­șul natal al mare­lui scri­i­tor. Pri­mă­ria Man­ga­lia a ofe­rit un spa­țiu care a adu­nat în anii urmă­tori un impre­sio­nant fond de car­te franceză.

În octom­brie 2000 s‑a înfi­in­țat ansam­blul fol­cloric Rap­so­dia Dobro­gei, având ca maes­tru core­graf pe Gina Nico­lin. Mai întâi ca for­ma­ție de dan­suri popu­la­re a Lice­u­lui Cal­la­tis, apoi ansam­blul fol­cloric de cân­te­ce și dan­suri popu­la­re este pre­lu­at de Cen­trul Cul­tu­ral Euxin. A par­ti­ci­pat la diver­se mani­fes­tări cul­tu­ra­le ale comu­ni­tă­ții locale.

27 sep­tem­brie 2001. Din ini­ția­ti­va Emi­li­ei Dabu, la Man­ga­lia ia fiin­ță Clu­bul arte­lor Sol­te­ris, care se face cunos­cut prin cre­a­ția lite­ra­ră și publi­cisti­că a mem­bri­lor săi, prin expo­zi­ții de artă plas­ti­că și diver­se tipă­ri­turi și pla­che­te. În pre­zent, clu­bul își des­fă­șoa­ră acti­vi­ta­tea la Cer­cul Mili­tar Man­ga­lia.

În vara anu­lui 2002, are loc pri­ma edi­ție a Târ­gu­lui Esti­val “Car­te la nisip”, un pro­iect ambi­țios ini­țiat de publi­cistul Ghe­or­ghe Todor și sus­ți­nut de marii scri­i­tori români care accep­tă să vină la Man­ga­lia și, în deco­rul necon­ven­țio­nal al pla­jei, să lanse­ze cărți de refe­rin­ță din lite­ra­tu­ra româ­nă și uni­ver­sa­lă, să dia­lo­ghe­ze cu citi­to­rii, să sus­ți­nă diver­se eve­ni­men­te editoriale.

cartelanisipGhe­or­ghe Todor se expli­că: “Via­ța mi‑a fost tra­ver­sa­tă ca un fir roșu de o pasiu­ne mis­tu­i­toa­re: car­tea. Bucu­ria, sta­rea ine­fa­bi­lă pe care ți‑o dă atin­ge­rea aces­tui obiect însu­fle­țit de mis­te­re­le ascun­se între coperți, nu poa­te fi ega­la­tă de nicio altă plă­ce­re a vie­ții. Poa­te, doar de lec­tu­ră, de plă­ce­rea lec­tu­rii, de momen­tul ace­la de gra­ție când atin­ge­rea aces­tui obiect numit car­te se con­to­peș­te cu sta­rea de viu pe care ți‑o dă lite­ra bine tipărită.

Mi-am petre­cut dimi­ne­ți­le și nop­ți­le scri­ind poe­zie, iar revo­lu­ția m‑a prins făcând de vreo zece ani foto­gra­fie. Evi­dent că, atunci, pri­mul lucru la care m‑am gân­dit a fost o libră­rie-anti­ca­ri­at pe care am înființat‑o, pri­ma din Româ­nia și care se numea și atunci și acum Nichi­ta Stă­ne­scu. Până la a orga­ni­za un târg de car­te nu a fost decât un pas și ast­fel, în 1991 am înfi­in­țat Târ­gul esti­val de car­te, pri­mul din Româ­nia, dar și din Euro­pa de Est. 

Un târg de car­te par­ti­cu­lar… Am strâns de la fie­ca­re târg cărți cu auto­graf, câte un exem­plar de la cei mai mari scri­i­tori români și stră­ini. Au fost expu­se în acești ani pes­te 40.000 de titluri. Cu ele voi face un Muzeu al Căr­ții la Man­ga­lia. Ar fi pri­mul de acest gen din Româ­nia. Am adu­nat, în plus, toa­te edi­ți­i­le Emi­ne­scu și Nichi­ta Stă­ne­scu. O colec­ție de suflet pe care am clădit‑o cu greu“.


Muzeul de Arheologie Callatis 

 

Nume­le de Man­ga­lia este folo­sit pen­tru pri­ma data în 1593 de catre ragu­za­nul Pao­lo Giorgi”.

…Toa­te efor­tu­ri­le pen­tru infi­in­ta­rea unui muzeu s‑au lovit de nenu­ma­ra­te gre­u­tati. Dupa inde­lungi sta­ru­in­te, in anul 1925, O.Tafrali va obti­ne de la auto­ri­ta­ti­le loca­le inga­du­in­ta sa folo­seas­ca vechea bise­ri­ca roma­no-cato­li­ca ca sala pen­tru muzeu. Din paca­te si aces­te mar­tu­rii au fost in buna par­te risi­pi­te in tim­pul celui de al doi­lea raz­boi mondial.

In anii 1949 si 1950, oda­ta cu reor­ga­ni­za­rea cer­ce­ta­ri­lor arhe­o­lo­gi­ce pe baze noi, sti­in­ti­fi­ce, s‑au luat masuri pen­tru sal­va­rea si con­ser­va­rea patri­mo­ni­u­lui isto­ric si la Mangalia.

Un colec­tiv al Aca­de­mi­ei RPR si mai apoi al Insti­tu­tu­lui de Arhe­o­lo­gie din Bucu­res­ti vor intre­prin­de, ince­pand cu anul 1949 sapa­turi; in tim­pul lucra­ri­lor de refa­ce­re si sis­te­ma­ti­za­re ale Man­ga­li­ei, ince­pu­te in anul 1958, s‑a asi­gu­rat in cadrul san­ti­e­re­lor de con­struc­tii o supra­ve­ghe­re per­ma­nen­ta, orga­ni­zan­du-se tot­o­da­ta sapa­turi de sal­va­re si cer­ce­ta­re, atat de catre Insti­tu­tul de Arhe­o­lo­gie al Aca­de­mi­ei RPR, cat si de Muze­ul de Arhe­o­lo­gie Con­stan­ta. Mun­ca depu­sa va fi incu­nu­na­ta de o rea­li­za­re impor­tan­ta pe plan muzeistic.

In anul 1959, cu spri­ji­nul orga­ne­lor loca­le a fost infi­in­tat la Man­ga­lia un Muzeu de arhe­o­lo­gie, des­chis intr‑o mica si fru­moa­sa cla­di­re. Cal­la­tis-ul a ofe­rit un numar impre­sio­nant de monu­men­te arhe­o­lo­gi­ce si ves­ti­gii, imbo­ga­tind ast­fel colec­ti­i­le Muze­u­lui de Isto­rie Natio­na­la si a Muze­u­lui de Isto­rie Natio­na­la si Arhe­o­lo­gie Constanta.

Cal­la­tis a fost desem­nat de izvoa­re­le lite­ra­re ( Scy­las din Cari­ad­na, Stra­bon, Pli­niu cel Batran, Pto­le­meu, Ari­an) ca polis si se dove­des­te a fi unul din cele mai vechi ora­se ale tarii.

Muze­ul expu­ne des­co­pe­riri arhe­o­lo­gi­ce din Man­ga­lia şi împre­ju­ri­mi (datând din pre­i­s­to­rie şi din peri­oa­da gre­co-roma­nă): vase, amfo­re, reci­pien­te de sti­clă, tuburi de ape­duc­te şi cana­li­zări, mozai­cul unei încă­peri de epo­că ele­nis­ti­că, cole­cţie numis­ma­ti­că, inven­ta­rul Mor­mân­tu­lui cu papi­rus, sta­tu­e­te de Tana­gra, basoreliefuri.

muzeul_de_arheologie_callatis-colectii

Muze­ul de Arhe­o­lo­gie Cal­la­tis Man­ga­lia este o insti­tu­ţie publi­că de cul­tu­ră afla­tă în ser­vi­ci­ul soci­e­tă­ţii, care cole­cţio­nea­ză, con­ser­vă, cer­ce­tea­ză, res­ta­u­rea­ză, comu­ni­că şi expu­ne, în sco­pul cunoa­ş­te­rii, edu­că­rii şi recreă­rii, măr­tu­rii mate­ri­a­le şi spi­ri­tu­a­le ale exis­tenţei şi evo­lu­ţi­ei comu­ni­tă­ţi­lor uma­ne din zona Man­ga­li­ei, din peri­oa­de­le: neo­li­ti­că, grea­că, roma­nă şi romano-bizantină.

Muze­ul de Arhe­o­lo­gie Cal­la­tis Man­ga­lia pune la dis­po­zi­ţia publi­cu­lui vizi­ta­tor o vari­a­tă ofer­tă cul­tu­ra­lă, înce­pând cu expo­na­te­le afla­te în expo­zi­ţia muze­u­lui şi ter­minând cu monu­men­te­le arhe­o­lo­gi­ce afla­te în zona muni­ci­pi­u­lui Mangalia.

Muzeul de Arheologie Callatis

Ast­fel, în expo­zi­ţia de bază a muze­u­lui, publi­cul vizi­ta­tor poa­te remar­ca nume­roa­se frag­men­te arhi­tec­to­ni­ce (coloa­ne, capi­te­luri, arhi­tra­ve, fri­ze cu meto­pe, cor­ni­şe cu bucra­nii etc), vase cera­mi­ce (amfo­re, hidrii, kan­tha­ros, leky­thos), opai­ţe, ape­duc­te, sta­tu­e­te de tip Tana­gra, vase din sti­clă, ste­le fune­ra­re, inscri­pţii, repre­zen­tări ale unor divi­ni­tă­ţi, podoa­be, biju­te­rii, mone­de, obiec­te din metal etc.

muzeul-de-arheologie-callatis-amfore

Intrând în muzeu, vizi­ta­to­rii mai pot vedea ves­ti­tul mor­mânt cu papi­rus datând din seco­lul IV î.Chr., cer­ce­tat în anul 1959, res­ta­u­rat şi con­ser­vat în cadrul expo­zi­ţi­ei de bază a muze­u­lui. Mor­mân­tul fuse­se aco­pe­rit cu trei les­pezi de pia­tră, iar în inte­ri­o­rul său a fost des­co­pe­rit un papi­rus scris în lim­ba grea­că. Papi­ru­sul repre­zin­tă cel mai vechi docu­ment din ţara noas­tră. Mor­mân­tul era încon­ju­rat de un ring de pia­tră care se poa­te obser­va şi astăzi.

Tot în cadrul expo­zi­ţi­ei de bază a muze­u­lui sunt con­ser­va­te alte două mor­min­te datând din ace­ea­şi perioadă.

muzeul-de-arheologie-callatis-mormantul cu papirus

COMPLEXUL CULTURAL CALLATIS

Cer­ce­tă­tor ști­in­ți­fic dr. Tatia­na ODOBESCU

ȘEFUL SECȚIEI MUZEUL CALLATIS

Cer­ce­tă­tor ști­in­ți­fic dr. Sorin Mar­cel COLESNIUC

RESPONSABIL ȘTIINȚIFIC

Dr. Mihai IONESCU

ȘEF BIROU BUGET-FINANȚE

Con­ta­bil șef ec. Sil­via DUMBRAVĂ

SPECIALIȘTI:

Muze­o­graf Lili­a­na BĂDIN

Muze­o­graf Vale­ri­că MAXIM

Muze­o­graf Cori­na IORGUȘ

Con­ser­va­tor Pau­la DEMIT

Con­ser­va­tor Danie­la ERIMIA

Res­ta­u­ra­tor Ali­na CRISTEA

ADMINISTRATOR

Miral DEMIR

BIBLIOTECAR

Mire­la ISPAS

CUSTODE SALĂ:

Mar­ce­la ERIMIA

Aura ALBU

COLABORATORI:

Dr. Ion PÂSLARU

Dr. Ghe­or­ghe PAPUC.

Mai mult des­pre Muze­ul Cal­la­tis, aici: http://www.muzeulcallatis.ro/.


Teatrul de Vară Jupiter:

teatrul-de-vara-jupiter

Reno­vat si gata sa isi pri­meas­ca publi­cul ama­tor de spec­ta­co­le de cali­ta­te, Tea­trul de Vara Jupi­ter con­ti­nua si in acest an seria spec­ta­co­le­lor de tea­tru si a con­cer­te­lor sen­za­tio­na­le la mal de mare.

teatrul-de-vara-jupiter-spectacol

Un con­cept ine­dit prin for­ma sa de mani­fes­ta­re, eve­ni­men­tul reu­ne­ste  repre­zen­ta­tii de pres­ti­giu ale mari­lor Tea­tre Natio­na­le  din Bucu­res­ti. Pana pe 31 august, iubi­to­rii de fru­mos pot reve­dea per­for­mand pe sce­na mari nume ale tea­tru­lui si muzi­cii  romanesti.

Mai mult des­pre Tea­trul de Vară Jupi­ter, aici: http://teatruldevarajupiter.ro/


N.red. Pe măsu­ră ce vom pri­mi mate­ri­a­le de la insti­tu­ți­i­le de cul­tu­ră din Man­ga­lia, vom com­ple­ta aceas­tă postare. 


Episodul viitor (10):

MARINA MILITARĂ ROMÂNĂ, la Mangalia.


Sur­se docu­men­ta­re pen­tru seri­a­lul MANGALIA 20: 

  • Mono­gra­fia „Man­ga­lia în pagi­ni­le vre­mii”, autori Aure­lia și Ale­xan­dru Lăpușan, Edi­tu­ra Dobro­gea, 2007,
  • Site-ul Muze­u­lui de Arhe­o­lo­gie Cal­la­tis din Mangalia,
  • Publi­ca­ții loca­le, jude­țe­ne, naționale,
  • Colec­ții de foto­gra­fii personale,
  • Alte sur­se: Inter­net, rețe­le de socializare.

Montaj foto titlu: Pic­tu­ra „Man­ga­lia veche”, 1945, Lucia Deme­tri­a­de Bălă­ces­cu și Man­ga­lia, sen­sul gira­to­riu, 2014.


P.s. Sti­mați citi­tori, în com­ple­ta­rea epi­soa­de­lor pos­ta­te sau a celor pla­ni­fi­ca­te să apa­ră în seri­a­lul MANGALIA 20, vă invi­tăm să ne tri­mi­teți mate­ri­a­le cu refe­ri­re la teme­le / dome­ni­i­le supu­se aten­ți­ei dum­ne­a­voas­tră – tex­te, foto­gra­fii, vederi, fil­me, lin­kuri spre anu­mi­te arti­co­le, pe adre­sa de e‑mail 

[email protected]

Cu mul­țu­mi­ri, Man­ga­lia News, 01.05.2015.


 

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply