Si totusi…, azi am fost in piata, la proteste, cu Gabriel Tora si echipa lui. Si m-am simtit foarte… impreuna… cu alti oameni. M-am simtit libera… sa spun…, sa-mi spun MIE lucruri. Am simtit, pentru o clipa, ca fac si eu parte dintr-o echipa… strasnica… de oameni buni si destepti… si ROMÂNI… si vechi daci. Si mi-as fi dorit… mult de tot… sa fim si noi ca cei din Bucuresti…, mai impreuna si cu altii de care imi era dor…, prieteni, colegi, rude. Ma bucur mult, in inima mea, ca am strigat ca sa apar dumbravile minunate… si ciocârliile… si pe fratele nostru, codrul. Pentru ca eu nu am iesit astazi in strada pentru Mangalia, ci pentru românii din Transilvania si din nordul Moldovei si din centrul tarii, ca sa stie ca nu sunt singuri. Si am mai strigat pentru ca fata mea să poata visa, ca mine in tinerete, cum pășește…, dansând…, pe un covor de frunze.
Angela Elena Soare, 9 mai 2015.
inainte !!