MANGALIA 20 – Un TOP al personalităților locale
– episodul 9 –
Anul acesta se împlinesc 20 DE ANI de când orașul Mangalia a fost declarat municipiu (1995 – 2015).
Cu acest prilej, redacția ziarului online www.MangaliaNews.ro a lansat Topul personalităților locale „MANGALIA TOP 20”. Au trecut, așadar, 20 de ani de când Mangalia este municipiu; noi am ales pentru a puncta acest eveniment 20 de domenii în care s-au afirmat concitadinii noștri, de-a lungul vremii, încercând, totodată să “updatăm” Monografia “Mangalia în paginile vremii”, scrisă în 2007 de Aurelia și Alexandru Lăpușan.
Articolul anterior a cuprins domeniile EDUCAȚIE – ÎNVĂȚĂMÂNT.
Continuăm astăzi cu Episodul 9:
CULTURA LA MANGALIA.
Din monografia „Mangalia în paginile vremii”, autori Aurelia și Ștefan Lăpușan:
CULTURA la Mangalia:
În 1954 se înființează Biblioteca orășenească Mangalia. Un vechi depozit de cereale devine peste noapte Cămin cultural, iar o casă din vecinătate găzduiește biblioteca publică, cu cele mai multe cărți obținute din donații. Prima bibliotecă, înființată în 1927, nu rezistase războiului. Peste câțiva ani va fi mutată în blocul IGAF și va dispune de un fond de 5.000 de cărți.
Cea mai frumoasă Casă de Cultură de pe litoral
Operă unicat a arhitectului Nicolae Vlădescu, Casa de Cultură Mangalia (1959-1962) este un proiect realizat doar pe jumătate, din lipsă de fonduri. A îndeplinit funcţia de Sală de Conferinţe şi Cinematograf, neavând spaţii specializate (sală de dans, săli de repetiţii, ateliere pentru decoruri şi recuzită). Sala de spectacole are 450 de locuri și a fost dotată cu echipamente și instalații de iluminat, ventilație, proiecții, sonorizare performante pentru perioada respectivă. Inaugurarea Casei de Cultură din Mangalia a avut loc la 10 august 1961.
Mozaicul mural Geneze este semnat de Jules Perahim şi Mac Constantinescu. Suprafaţa de peste 300 mp a mozaicului făcea din acesta cel mai mare mozaic mural din ţările socialiste ale spaţiului ex sovietic. Compusă din 3.150.000 de piese ceramice colorate, pătrate, cu latura 2×2 cm, această lucrare a provocat mari controverse fiind contestată de autorităţi, deoarece nu conţine nici un simbol comunist (seceră, ciocan, roată dinţată, tractor, motor, schelă etc…).
Lucrarea reprezintă elementele vieţii: apa, pământul, aerul şi soarele, la care se adaugă simbolul existenţei umane: copilul (viaţa). În urma anchetei făcute de autorităţi, Jules Perahim şi-a asumat întreaga responsabilitate privind lucrarea, a făcut cerere de emigrare şi a plecat în Israel. Revenit peste ani, el se amuza de incompetenţa celor care analizau actul artistic.
Odată cu darea în folosință a lăcașului de cultură, este mutată aici și biblioteca publică a orașului. După doar doi ani, aceasta este transferată în localul școlii vechi. Biblioteca orășenească deținea 5.579 volume și avea înregistrați 756 cititori. Avea și secție pentru copii. În acea vreme, responsabilul bibliotecii era Nicolae Dragomir.
Primul consiliu de conducere a Casei de Cultură era compus din Luigi Georgescu, președinte, Jean Badea, Ilarion Terente, Iorgu Radu, Elena Rusu, Gevat Zeadin, Rodion Bunescu, Florea Crișu, Elena Groza, Ecaterina Tamba, Elvira Rădeanu. Primul director – Teodora Lizeanu, transferată foarte repede la secția de învățământ și cultură, pe postul devenit vacant fiind instalat Constantin Stoica. Prin anul 1980, este numit director al casei de cultură Vasile Boteanu.
Casa de cultură avea pe atunci un cor din 104 persoane, condus de Alexandru Zamfir, o bigadă artistic al cărui instructor era Costantin Cârnici și o orchestră de instrumentiști condusă de Dan Beizadea, instructor de specialitate în cadrul instituției.
După ce Vasile Boteanu pleacă de tot în Franța, îl urmează Vasile Bârlădeanu la conducerea Casei orășenești de cultură din Mangalia, pentru o scurtă perioadă, apoi, din anul 1985, vine ca director profesorul Traian Lupu, cel care aduce un suflu nou, impulsionând întreaga activitate a instituției. Organizează, împreună cu sindicatele din FCRN 2 Mai Mangalia, două tabere de creație plastică, în anii 1985 și 1986, în urma cărora rămân în zestrea Mangaliei numeroase tablouri în ulei, precum și desene și schițe realizate de studenții de la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”din București.
Împreună cu două echipe de entuziaști artiști amatori coordonate de maestrul Alexandru Mereuță, actor la Teatrul Dramatic din Constanța și de inginerul Tudorel Lupu, pasionat regizor și interpret, înființează în 1987, Teatrul popular pe lângă Casa de cultură, care obține premii județene și naționale. (Mai mult despre mișcarea teatrală locală din acea perioadă, în episodul 7 al serialului nostru).
Tot în cadrul Casei orășenești de cultură activa în acei ani un Ansamblu folcloric ce ajunsese la performanțe remarcabile, susținând în plin sezon estival câte trei spectacole pe seară la Cramă, la Calul Bălan și Popasul Căprioarelor din Neptun, având instrumentiști și soliști vocali excepționali dintre care amintim aici pe Nicolae și George Călin și echipa de dansatori din Neptun, în frunte cu Petrică Oiță, maestru coregraf.
Ne sunt vii în memorie spectacolele extraordinare prezentate pe scena Casei de cultură de Ansamblul Albatros împreună cu Fanfara Marinei Militare, coordonate magistral de plutonierul adjutant Marin Hudițeanu, precum și multe alte activități culturale care stimulau mișcarea artistică de amatori, iar vara, în sezonul estival, Casa de Cultură găzduia săptămânal câte 3-4 spectacole de toate genurile artistice – teatru, estradă, folclor, concerte etc.
Despre Casa de Cultură din Mangalia puteți viziona și alte postări, aici:
Documentar FOTO – VIDEO: Casa de Cultură din Mangalia și mozaicul său – UPDATE Galerie FOTO
Casa de cultură din Mangalia va fi reabilitată cu fonduri europene (VIDEO)
În paralel, aveau loc tot felul de activități artistice și la Casa Tineretului din Mangalia, (proiectată de arhitectul Patriciu Mateescu), aflată într-o permanentă “concurență” cu cealaltă instituție – “Casa de Cultură din centru”…
(Foto: Casa Tineretului, astăzi).
Funcționau atunci în Mangalia două cinematografe: Farul și Pescăruș, cu reprezentații zilnice. În sezonul estival erau pline, seară de seară, grădinile de vară Farul, Saturn, Venus, Jupiter, precum și Teatrul de vară de la Neptun (spectacole artistice și proiecții de filme).
După ’89:
– Cinematografele nu mai există în Mangalia… Doar vara se mai proiectează filme, uneori, la grădina Farul. (Vezi articolul Se întâmplă în centrul Mangaliei: Cinematograful „Pescăruş“, groapă de gunoi şi adăpost pentru oamenii străzii!).
Biblioteca franceză Arthur Rimbaud a luat ființă la 17 mai 1992, din inițiativa bibliotecarei Luminița Dumitrescu și cu sprijinul Asociației Tourisme et Loisirs Ardennes din Charleville Mezieres, orașul natal al marelui scriitor. Primăria Mangalia a oferit un spațiu care a adunat în anii următori un impresionant fond de carte franceză.
În octombrie 2000 s-a înființat ansamblul folcloric Rapsodia Dobrogei, având ca maestru coregraf pe Gina Nicolin. Mai întâi ca formație de dansuri populare a Liceului Callatis, apoi ansamblul folcloric de cântece și dansuri populare este preluat de Centrul Cultural Euxin. A participat la diverse manifestări culturale ale comunității locale.
27 septembrie 2001. Din inițiativa Emiliei Dabu, la Mangalia ia ființă Clubul artelor Solteris, care se face cunoscut prin creația literară și publicistică a membrilor săi, prin expoziții de artă plastică și diverse tipărituri și plachete. În prezent, clubul își desfășoară activitatea la Cercul Militar Mangalia.
În vara anului 2002, are loc prima ediție a Târgului Estival “Carte la nisip”, un proiect ambițios inițiat de publicistul Gheorghe Todor și susținut de marii scriitori români care acceptă să vină la Mangalia și, în decorul neconvențional al plajei, să lanseze cărți de referință din literatura română și universală, să dialogheze cu cititorii, să susțină diverse evenimente editoriale.
Gheorghe Todor se explică: “Viața mi-a fost traversată ca un fir roșu de o pasiune mistuitoare: cartea. Bucuria, starea inefabilă pe care ți-o dă atingerea acestui obiect însuflețit de misterele ascunse între coperți, nu poate fi egalată de nicio altă plăcere a vieții. Poate, doar de lectură, de plăcerea lecturii, de momentul acela de grație când atingerea acestui obiect numit carte se contopește cu starea de viu pe care ți-o dă litera bine tipărită.
Mi-am petrecut diminețile și nopțile scriind poezie, iar revoluția m-a prins făcând de vreo zece ani fotografie. Evident că, atunci, primul lucru la care m-am gândit a fost o librărie-anticariat pe care am înființat-o, prima din România și care se numea și atunci și acum Nichita Stănescu. Până la a organiza un târg de carte nu a fost decât un pas și astfel, în 1991 am înființat Târgul estival de carte, primul din România, dar și din Europa de Est.
Un târg de carte particular… Am strâns de la fiecare târg cărți cu autograf, câte un exemplar de la cei mai mari scriitori români și străini. Au fost expuse în acești ani peste 40.000 de titluri. Cu ele voi face un Muzeu al Cărții la Mangalia. Ar fi primul de acest gen din România. Am adunat, în plus, toate edițiile Eminescu și Nichita Stănescu. O colecție de suflet pe care am clădit-o cu greu“.
Muzeul de Arheologie Callatis
“Numele de Mangalia este folosit pentru prima data în 1593 de catre raguzanul Paolo Giorgi”.
…Toate eforturile pentru infiintarea unui muzeu s-au lovit de nenumarate greutati. Dupa indelungi staruinte, in anul 1925, O.Tafrali va obtine de la autoritatile locale ingaduinta sa foloseasca vechea biserica romano-catolica ca sala pentru muzeu. Din pacate si aceste marturii au fost in buna parte risipite in timpul celui de al doilea razboi mondial.
In anii 1949 si 1950, odata cu reorganizarea cercetarilor arheologice pe baze noi, stiintifice, s-au luat masuri pentru salvarea si conservarea patrimoniului istoric si la Mangalia.
Un colectiv al Academiei RPR si mai apoi al Institutului de Arheologie din Bucuresti vor intreprinde, incepand cu anul 1949 sapaturi; in timpul lucrarilor de refacere si sistematizare ale Mangaliei, incepute in anul 1958, s-a asigurat in cadrul santierelor de constructii o supraveghere permanenta, organizandu-se totodata sapaturi de salvare si cercetare, atat de catre Institutul de Arheologie al Academiei RPR, cat si de Muzeul de Arheologie Constanta. Munca depusa va fi incununata de o realizare importanta pe plan muzeistic.
In anul 1959, cu sprijinul organelor locale a fost infiintat la Mangalia un Muzeu de arheologie, deschis intr-o mica si frumoasa cladire. Callatis-ul a oferit un numar impresionant de monumente arheologice si vestigii, imbogatind astfel colectiile Muzeului de Istorie Nationala si a Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie Constanta.
Callatis a fost desemnat de izvoarele literare ( Scylas din Cariadna, Strabon, Pliniu cel Batran, Ptolemeu, Arian) ca polis si se dovedeste a fi unul din cele mai vechi orase ale tarii.
Muzeul expune descoperiri arheologice din Mangalia şi împrejurimi (datând din preistorie şi din perioada greco-romană): vase, amfore, recipiente de sticlă, tuburi de apeducte şi canalizări, mozaicul unei încăperi de epocă elenistică, colecţie numismatică, inventarul Mormântului cu papirus, statuete de Tanagra, basoreliefuri.
Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia este o instituţie publică de cultură aflată în serviciul societăţii, care colecţionează, conservă, cercetează, restaurează, comunică şi expune, în scopul cunoaşterii, educării şi recreării, mărturii materiale şi spirituale ale existenţei şi evoluţiei comunităţilor umane din zona Mangaliei, din perioadele: neolitică, greacă, romană şi romano-bizantină.
Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia pune la dispoziţia publicului vizitator o variată ofertă culturală, începând cu exponatele aflate în expoziţia muzeului şi terminând cu monumentele arheologice aflate în zona municipiului Mangalia.
Astfel, în expoziţia de bază a muzeului, publicul vizitator poate remarca numeroase fragmente arhitectonice (coloane, capiteluri, arhitrave, frize cu metope, cornişe cu bucranii etc), vase ceramice (amfore, hidrii, kantharos, lekythos), opaiţe, apeducte, statuete de tip Tanagra, vase din sticlă, stele funerare, inscripţii, reprezentări ale unor divinităţi, podoabe, bijuterii, monede, obiecte din metal etc.
Intrând în muzeu, vizitatorii mai pot vedea vestitul mormânt cu papirus datând din secolul IV î.Chr., cercetat în anul 1959, restaurat şi conservat în cadrul expoziţiei de bază a muzeului. Mormântul fusese acoperit cu trei lespezi de piatră, iar în interiorul său a fost descoperit un papirus scris în limba greacă. Papirusul reprezintă cel mai vechi document din ţara noastră. Mormântul era înconjurat de un ring de piatră care se poate observa şi astăzi.
Tot în cadrul expoziţiei de bază a muzeului sunt conservate alte două morminte datând din aceeaşi perioadă.
COMPLEXUL CULTURAL CALLATIS
Cercetător științific dr. Tatiana ODOBESCU
ȘEFUL SECȚIEI MUZEUL CALLATIS
Cercetător științific dr. Sorin Marcel COLESNIUC
RESPONSABIL ȘTIINȚIFIC
Dr. Mihai IONESCU
ȘEF BIROU BUGET-FINANȚE
Contabil șef ec. Silvia DUMBRAVĂ
SPECIALIȘTI:
Muzeograf Liliana BĂDIN
Muzeograf Valerică MAXIM
Muzeograf Corina IORGUȘ
Conservator Paula DEMIT
Conservator Daniela ERIMIA
Restaurator Alina CRISTEA
ADMINISTRATOR
Miral DEMIR
BIBLIOTECAR
Mirela ISPAS
CUSTODE SALĂ:
Marcela ERIMIA
Aura ALBU
COLABORATORI:
Dr. Ion PÂSLARU
Dr. Gheorghe PAPUC.
Mai mult despre Muzeul Callatis, aici: http://www.muzeulcallatis.ro/.
Teatrul de Vară Jupiter:
Renovat si gata sa isi primeasca publicul amator de spectacole de calitate, Teatrul de Vara Jupiter continua si in acest an seria spectacolelor de teatru si a concertelor senzationale la mal de mare.
Un concept inedit prin forma sa de manifestare, evenimentul reuneste reprezentatii de prestigiu ale marilor Teatre Nationale din Bucuresti. Pana pe 31 august, iubitorii de frumos pot revedea performand pe scena mari nume ale teatrului si muzicii romanesti.
Mai mult despre Teatrul de Vară Jupiter, aici: http://teatruldevarajupiter.ro/
N.red. Pe măsură ce vom primi materiale de la instituțiile de cultură din Mangalia, vom completa această postare.
Episodul viitor (10):
MARINA MILITARĂ ROMÂNĂ, la Mangalia.
Surse documentare pentru serialul MANGALIA 20:
- Monografia „Mangalia în paginile vremii”, autori Aurelia și Alexandru Lăpușan, Editura Dobrogea, 2007,
- Site-ul Muzeului de Arheologie Callatis din Mangalia,
- Publicații locale, județene, naționale,
- Colecții de fotografii personale,
- Alte surse: Internet, rețele de socializare.
Montaj foto titlu: Pictura „Mangalia veche”, 1945, Lucia Demetriade Bălăcescu și Mangalia, sensul giratoriu, 2014.
P.s. Stimați cititori, în completarea episoadelor postate sau a celor planificate să apară în serialul MANGALIA 20, vă invităm să ne trimiteți materiale cu referire la temele / domeniile supuse atenției dumneavoastră – texte, fotografii, vederi, filme, linkuri spre anumite articole, pe adresa de e-mail
Cu mulțumiri, Mangalia News, 01.05.2015.
