MANGALIA 20 – Un TOP al personalităților locale. Episodul 6: CERCETĂRI SUBACVATICE și BIO-SPEOLOGIE

1
2122

Mangalia20montajfoto

MANGALIA 20 – Un TOP al personalităților locale

- episodul 6 -

Anul aces­ta se împli­nesc 20 DE ANI de când ora­șul Man­ga­lia a fost decla­rat muni­ci­piu (1995 — 2015).

Cu acest pri­lej, redac­ția zia­ru­lui onli­ne www.MangaliaNews.ro a lan­sat Topul per­so­na­li­tă­ți­lor loca­leMANGALIA TOP 20”. Au tre­cut, așa­dar, 20 de ani de când Man­ga­lia este muni­ci­piu; noi am ales pen­tru a punc­ta acest eve­ni­ment 20 de dome­nii în care s‑au afir­mat con­ci­ta­di­nii noș­tri, de‑a lun­gul vre­mii, încer­când, tot­o­da­tă să “upda­tămMono­gra­fia “Man­ga­lia în pagi­ni­le vre­mii”, scri­să în 2007 de Aure­lia și Ale­xan­dru Lăpușan.

Arti­co­lul ante­ri­or a cuprins dome­ni­i­le AVIAȚIE, BIOLOGIE, CERCETĂRI MARINE.

Con­ti­nu­ăm astăzi cu Epi­so­dul 6: 

CERCETĂRI SUBACVATICE, BIO-SPEOLOGIE.

In Memo­ri­am… Con­stan­tin Scar­lat (n. 21 mai 1935, loca­li­ta­tea Cos­ti­șa, jude­țul Neamț — d. 23 mar­tie 2006, Con­stan­ța), a fost un cer­ce­tă­tor subac­va­tic, căpi­tan-coman­dor în Mari­na Mili­ta­ră Română.

constantin-scarlat-aduce-din-mare-o-amfora

În copi­lă­rie pri­mul bazin i‑a fost „bul­bo­a­na”, unde se scăl­da zil­nic, toa­tă vara. Pârâu­ri­le, iazu­ri­le, lacu­ri­le, gâr­la, râu­ri­le, toa­te l‑au dus în aval spre mare. La 10 ani a tre­cut Bis­tri­ța înot și pe dea­su­pra și pe sub apă. Ape­le repezi și tumul­toa­se ale Bis­tri­ței, Mol­do­vei, Sire­tu­lui l‑au fas­ci­nat și atras ca un magnet.

A frec­ven­tat cur­su­ri­le la lice­e­le „Petru Rareș” din Pia­tra Neamț și „Roman Vodă” din Roman.

După data de 6 iulie 1953, când a deve­nit stu­dent al Insti­tu­tu­lui de Mari­nă din Con­stan­ța, zona de înot sub apă era cea de lân­gă lacul Siu­tghi­ol, numi­tă de pes­cari „Șîlîcuri” pen­tru mul­te­le insu­le sub­ma­ri­ne. Lacul era tra­ver­sat înot de la „Ciș­mea” până la vechea „Casă vapor”, fost cen­tru de pre­gă­ti­re mari­nă­reas­că din Mama­ia și apoi în mare spre sud.

În peri­oa­da prac­ti­cii mari­nă­rești efec­tu­a­tă la bor­dul navei școa­lă „Mir­cea”, prin diver­se șire­tli­curi zil­nic era sub apă până când coman­dan­tul nave­lor școa­lă Milu Nico­lae a fost nevo­it să‑l pedep­seas­că dis­ci­pli­nar. Mai târ­ziu, când se afla la bor­dul dis­tru­gă­to­ru­lui „Maria” s‑a ofe­rit să încer­ce apa, tem­pe­ra­tu­ra ei. După sări­tu­ră, a îno­tat pe sub ea (nava avea un pes­caj de 3,5 metri) și a urcat pe sca­ra de pisi­că în bor­dul opus. În acest timp, cole­gii și pro­fe­so­rul Țică­lo­iu, au dat alar­ma pen­tru că nu mai apă­rea. Ei nu aveau cum să știe că, din copi­lă­rie era antre­nat să stea sub apă trei minu­te fără două secun­de, un ade­vă­rat record, deo­a­re­ce un om nor­mal nu poa­te rămâ­ne sub apă decât 15–20 de secunde.

În anul 1957 la ter­mi­na­rea șco­lii nava­le a avut de optat pen­tru un post la flu­viu, mare sau uscat. De trei ori a ales marea, iar repar­ti­ția a fost pe moni­to­rul „Ale­xan­dru Laho­va­ry”, apoi pe „Miha­il Kogăl­ni­cea­nu”. Ajun­se­se cunos­cut la bor­dul nave­lor „Mără­șești”, „Mărăști”, moni­to­rul Laho­va­ry, prin pasiu­nea lui de a bân­tui ape­le, în stră­fun­dul lor, înde­o­se­bi în răga­zul ore­lor libe­re. În scur­tul timp cât și‑a des­fă­șu­rat acti­vi­ta­tea ca ofi­țer de mari­nă la uscat, a sim­țit dorul de „înăl­țimi ale adân­cu­ri­lor”, de pei­sa­jul miri­fic și înăl­ță­tor ce se dez­vă­lu­ie pri­vi­rii când pătrunzi în „lumea tăcerii”.

dr-Glicherie-Caraivan-stânga-şi-comandorul-Constantin-Scarlat-la-bordul-unei-nave-de-cercetare-în-1968

Gli­che­rie Carai­van, stân­ga şi coman­do­rul Con­stan­tin Scar­lat, la bor­dul unei nave de cer­ce­ta­re, în 1968.

Mari­na Mili­ta­ră al cărei ofi­țer a fost, i‑a înles­nit migă­loa­sa dar plă­cu­ta cor­voa­dă în slu­j­ba isto­ri­ei și arhe­o­lo­gi­ei subac­va­ti­ce. După ce absol­vă cur­sul și exa­me­nul de coman­dant de navă în 1965 și altul de hidro­me­te­o­ro­lo­gie în 1971, se dedi­că total cer­ce­tă­ri­lor acvatice.

Pasio­nat cer­ce­tă­tor al adân­cu­ri­lor, Con­stan­tin Scar­lat a con­tri­bu­it la explo­ra­rea inter­dis­ci­pli­na­ră a plat­for­mei con­ti­nen­ta­le a Mării Negre, de nume­le său fiind lega­te impor­tan­te descoperiri.

constantin-scarlat-studiu-portul-mangalia

A ini­țiat la noi scu­fun­da­rea auto­no­mă cu apa­rat auto­nom de res­pi­rat sub apă, a pus baze­le pri­mei uni­tăți de sca­fan­dri din Mari­na Mili­ta­ră în anul 1967 și a unui sec­tor de cer­ce­ta­re a aces­tui dome­niu în 1969. A întoc­mit pri­ma har­tă a reli­e­fu­lui sub­ma­rin și a resur­se­lor pla­to­u­lui con­ti­nen­tal al Mării Negre. Între anii 1977–1979 a fost ofi­țer secund pe nava de cer­ce­tări și inter­ven­ție cu sca­fan­dri de mare adân­ci­me „Emil Raco­vi­ță”, iar după 1980 a lucrat ca spe­cia­list sca­fan­dru la bor­dul nave­lor româ­nești de pes­cu­it ocea­nic din Ocea­nul Atlantic.

La Muze­ul Mari­nei, are meri­te incon­tes­ta­bi­le pri­vind ame­na­ja­rea unui sec­tor de cer­ce­tări subac­va­ti­ce. Aici, a recon­sti­tu­it, cu cer­te dovezi de isto­rie anti­că, țăr­mul nevă­zut al Mării Negre. Tomis, Cal­la­tis, His­tria, sunt câte­va din ves­ti­gi­i­le mediu­lui sub­ma­rin. Cre­din­ța lui Nico­lae Ior­ga că tre­cu­tul este par­te inte­gran­tă din pre­zent i‑a deve­nit o devi­ză în via­ță, înțe­le­gând că nu poți tre­ce prin lume fără să-ți apro­pii tre­cu­tul, că nu poți trăi în pre­zent fără să cunoști ceea ce a fost.

constantin-scarlat-portul-antic-mangalia-harta

Con­stan­tin Scar­lat — Por­tul antic Man­ga­lia — harta.

A recu­pe­rat mii de obiec­te de sub apă într‑o mun­că de pio­nie­rat, unde a dove­dit nu numai com­pe­ten­ță teh­ni­că, dar și per­se­ve­ren­ță, con­di­țio­na­te de o bună pre­gă­ti­re fizi­că. A fost arhe­o­log, geo­log, bio­log. A stu­di­at în lung și în lat fun­dul de mare, trasându‑i reli­e­ful, într‑o alt­fel de con­fi­gu­ra­ție decât cea pămân­tea­nă. Inves­ti­ga­ți­i­le i‑au rele­vat căi­le navi­ga­bi­le de acces în Dobro­gea anti­că, l‑au aju­tat să refa­că dru­mul ape­duc­te­lor de la Cal­la­tis, după cum, deter­mi­nă­ri­le topo­gra­fi­ce s‑au con­sti­tu­it în con­si­de­ra­ții asu­pra scu­fun­dă­rii nave­lor oto­ma­ne în 1877, pe bra­țul Măcin.

comandorul-constantin-scarlat

Ca lec­tor al „Insti­tu­tu­lui de Mari­nă Mir­cea cel Bătrân” din Con­stan­ța, a instru­it și pre­gă­tit nume­ro­se gene­ra­ții de sca­fan­dri, a ini­țiat în acest dome­niu un mare număr de copii. 

Boga­ta sa acti­vi­ta­te peda­go­gi­că și ști­in­ți­fi­că s‑a mate­ria­li­zat într-un număr mare de stu­dii și arti­co­le, în nume­roa­se cărți.

Cărți publi­ca­te:

  • Geo­gra­fia sub­ma­ri­nă (1970)
  • Por­tul antic sub­mers Cal­la­tis (1973)
  • Căi navi­ga­bi­le anti­ce în Dobro­gea (1976)
  • Epa­ve­le qui­ra­sa­te­lor de pe Dună­re (1977)
  • Țăr­mul nevă­zut la Mării Negre (1982)
  • Acva­na­u­ții — teme­ra­rii adân­cu­ri­lor (1984)
  • Iti­ne­ra­re subac­va­ti­ce de la Istru la Pon­tul Euxin (1988)
  • Călă­to­rie în adân­curi (1989)
  • Arhe­o­lo­gie subacvatică
  • Isto­ria scu­fun­dă­rii autonome.

Sur­sa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Scarlat.

Constantin Scarlat este considerat întemeietorul arheologiei subacvatice româneşti.

Arti­co­le des­pre CERCETĂRI SUBACVATICE, publi­ca­te pe www.MangaliaNews.ro:

Vezi si: http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/callatis-cetatea-pierdut

TURISMUL SUBACVATIC DUCE LITORALUL ROMÂNESC ÎN MILENIUL III:

http://www.magazin-nautic.ro/?p=7837


 CERCETĂRI SPEOLOGICE, BIO-SPEOLOGIE  

Peștera Movile și Peștera Limanu:

Limanu-Surubul-timpului

În ima­gi­ne: Peș­te­ra Lima­nu — interior.

Cris­ti­an Las­cu, des­co­pe­ri­to­rul peș­te­rii în care exis­tă via­ță fără ener­gie sola­ră, des­pre poten­ți­a­lul spe­o­lo­gic al României.

Cris­ti­an Las­cu este cunos­cut de toa­tă lumea ca pri­mul redac­tor-șef al pres­ti­gi­oa­sei revis­te Natio­nal Geo­gra­phic Româ­nia. El este însă şi cer­ce­tă­tor spe­o­log, autor al unei des­co­pe­riri mondi­a­le abso­lu­te în lumea şti­inţi­fi­că mondi­a­lă, şi anu­me Peş­te­ra Movi­le din Dobro­gea, unde exis­tă un eco­sis­tem unic, inde­pen­dent de lumi­na Soa­re­lui. Româ­nia are un poten­ți­al car­stic bogat față de alte țări, spe­o­lo­gii stră­ini vin dese­ori să explo­re­ze peș­te­ri­le noas­tre însă nu sun­tem des­tul de con­ști­enți de bogă­ția natu­ra­lă din țara noas­tră. Şi, mai ales, nu avem gri­jă de ea. Iar Cris­ti­an Las­cu se decla­ră dez­a­mă­git de fap­tul că nu exis­tă un buget alo­cat con­ser­vă­rii patri­mo­ni­u­lui spe­o­lo­gic din țara noas­tră, ceea ce ara­tă neim­pli­ca­re din par­tea auto­ri­tă­ți­lor în pro­te­ja­rea bogă­ți­i­lor naturale.

De când, de unde şi de ce pasiunea pentru peşteri?

A por­nit ca teri­bi­lism de ado­les­cent. Pe la 15–16 ani, făceam expe­di­ţii lungi prin munţi, ală­tu­ri un bun pri­e­ten şi coleg de liceu. După ce am văzut câte­va peş­teri şi ave­ne în Munţii Apu­seni,  m‑am decis să mă fac spe­o­log. Dacă mă întorc şi mai mult în timp, pot spu­ne că îmi amin­tesc per­fect pri­ma vzi­tă într‑o peş­te­ră, a fost Peş­te­ra Ialo­mi­ţei, din Bucegi.  Ghi­dul era un călu­găr bătrân care lumi­na calea cu o făclie de cea­ră. Aveam 7 ani.

Ce descoperiri recente ați făcut în domeniul speologiei?

În 2012, sco­to­cind în două gale­rii dife­ri­te, am des­co­pe­rit pie­se osoa­se, cera­mi­că şi posi­bi­le amu­le­te pro­ve­nind de la cul­turi pre­i­s­to­ri­ce, pale­o­li­ti­ce. În pri­mă­va­ra anu­lui 2014, am iden­ti­fi­cat arte­fac­te ine­di­te din peri­oa­da neo­li­ti­că, în gro­te­le din Deşer­tul Libian, în cadrul unei expe­di­ţii inter­na­ţio­na­le.  Aco­lo sunt dovezi des­pre o Saha­ra ver­de, cu lacuri şi râuri. Gro­te­le şi relic­ve­le scoa­se de sub nisip  aduc dovezi des­pre, pro­ba­bil,  cea mai mare migra­ţie cli­ma­ti­că din isto­ria ome­ni­rii. Des­pre asta am publi­cat un arti­col în revis­ta Natio­nal Geo­gra­phic România.

Pestera Movile-Mangalia3 Pestera Movile-Mangalia4

Peștera Movile a adus o noutate absolută în lumea ştiinţifică mondială. Ce ne puteţi spune despre ecosistemul unic, pe care l‑aţi descoperit aici? 

Încă de prin anii 1970, bati­sa­ca­ful Alvin, apoi nume­roa­se alte inves­ti­ga­ţii ocea­no­gra­fi­ce au pus în evi­denţă aşa-numi­te­le deep ocean vents, ade­vă­ra­te oaze de pe fun­dul pus­tiu al abi­su­ri­lor ocea­ni­ce. Sute de spe­cii noi au fost des­co­pe­ri­te în jurul unor izvoa­re sul­fu­roa­se super­fi­er­binţi. Fan­tas­tic! Cum supra­vi­eţu­iau aces­tea în abi­sul rece, ste­ril, întu­ne­cos?  S‑a des­co­pe­rit că hidro­ge­nul sul­fu­rat şi meta­nul din aces­te izvoa­re este des­com­pus de bac­te­rii  al căror meta­bo­lism valo­ri­fi­ca ener­gia chi­mi­că eli­be­ra­tă în aces­te rea­cţii. Che­mo­sin­te­za este un pro­ces ana­log foto­sin­te­zei, doar că nu e nevo­ie de soa­re pen­tru a fabri­ca zaha­ri­de.  A fost con­si­de­ra­tă, oare­cum exa­ge­rat,  des­co­pe­ri­rea numă­rul 1 a bio­lo­gi­ei seco­lu­lui XX. Din cau­za adân­ci­mii, de mii de metri, a pre­siu­ni­lor de sute de atmosfe­re, stu­di­e­rea in situ a aces­tor fas­ci­nan­te eco­sis­te­me era imposibilă.

pestera-movile-profil

Dar iată că, deo­da­tă, se des­co­pe­ră în Româ­nia un eco­sis­tem sub­te­ran, bazat pe che­mo­sin­te­za, unde ener­gia pro­ve­ni­tă din des­com­pu­ne­rea hidro­ge­nu­lui sul­fu­rat din apa peş­te­rii se afla la baza unui lanţ tro­fic şi a unui eco­sis­tem com­plex, cu apro­xi­ma­tiv 100 de spe­cii, din­tre care 35 tră­iesc numai aici. 

Pestera Movile-Mangalia1 Pestera Movile-Mangalia2

Afir­ma­ţia era atât de extra­or­di­na­ră, încât timp de mai mulţi ani a fost pri­mi­tă cu scep­ti­cism în medi­ul aca­de­mic româ­nesc şi igno­ra­tă în stră­i­nă­ta­te. Dar a fost o echi­pă de tineri bio­logi care au tru­dit ca să demon­stre­ze ipo­te­ze­le îndrăz­neţe. Şi, din feri­ci­re, au venit finanţări sub­stanţi­a­le din SUA şi Ger­ma­nia. A con­tri­bu­it şi fai­ma extra­or­di­na­ră în media inter­na­ţio­na­lă, căci înce­pând cu 1992 i s‑au dedi­ca­te arti­co­le, une­ori ample şi bogat ilus­tra­te  în zeci din­tre cele mai impor­tan­te publi­ca­ţii din lume – Stern, Life, New York Times, Natio­nal Geo­gra­phic, Der Spei­gel, Geo, Eco­no­mist, Le Monde, La Recher­che, prea mul­te să le enu­măr aici. BBC şi Disco­ve­ry au făcut câte două docu­men­ta­re. Un altul a fost rea­li­zat de tele­vi­ziu­nea ger­ma­nă. Tele­vi­ziu­nea Fran­ce­ză ARTE a făcut un docu­men­tar în 2009, dar în acest an doreş­te să mai facă unul. Asta ara­tă cât de fas­ci­nant este încă acest subiect. Pri­e­te­nii, mei, Radu Popa şi Şer­ban Sâr­bu, au rea­li­zat  stră­lu­ci­te doc­to­ra­te în SUA cu Movi­le, au publi­cat mul­te lucrări în revis­te şi mono­gra­fii de spe­cia­li­ta­te cu lar­gă cir­cu­la­ţie. Şer­ban a publi­cat demon­stra­ţia sa în cea  mai pres­ti­gi­oa­sa revis­ta şti­inţi­fi­că din lume, Science.

Lac calcaros, Peştera Movile, Dobrogea

Pestera Movile-Mangalia5

Peştera Movile a stârnit și interesul NASA. Cum a fost întâlnirea cu oamenii lor de știință?

Ime­di­at după ce Şer­ban a con­sa­crat Movi­le în Scien­ce, cer­ce­tă­tori exo­bi­o­logi de la NASA au venit să vadă şi ei peş­te­ra, ne-au che­mat la ei într-un schimb de expe­rienţă în peş­te­ra Lechu­gu­i­l­la din New Mexi­co, unde pro­ce­se simi­la­re cu cele din Movi­le au avut loc cu un mili­on de ani în urmă. Bac­te­rii stra­nii exis­tă şi acum aco­lo. A fost o aven­tu­ră de neu­i­tat. Ală­tu­ri de trei cer­ce­tă­tori de la NASA, Şer­ban şi cu mine am petre­cut aproa­pe cinci zile în peş­te­ră, care este cea mai  adân­că din SUA, şi cu o lun­gi­me de pes­te 220 de kilo­me­tri. Movi­le este de o mie de ori mai mică. Dar poa­te de o mie de ori mai inte­re­san­tă, pen­tru că pro­ce­se­le bio­chi­mi­ce sunt acti­ve în pre­zent şi pot fi bine stu­di­a­te. Am fost cu un cer­ce­tă­tor NASA şi în Peş­te­ra Fra­sa­s­si, din Ape­nini, Ita­lia. Aici, în zona râu­lui sub­te­ran sul­fu­ros, Şer­ban a pus în evi­denţă un alt eco­sis­tem che­moauto­trof. Inte­re­sul NASA pen­tru aces­te cap­su­le par­ti­cu­la­re de via­ţă din peş­teri este jus­ti­fi­cat. Via­ţa extra­te­res­tră, iată, con­ti­nuă să nu se ara­te, cu toa­te inves­ti­ga­ţi­i­le  de până acum. Exis­tă spe­ranţa că ar putea exis­ta în peş­teri vul­ca­ni­ce de pe Mar­te şi alte cor­puri cereşti, folo­sind ener­gia chi­mi­că. Adi­că, oare­cum, după reţe­ta Movile.

Con­ti­nu­a­rea, AICI.


Vă invităm să citiți și:

Peş­te­ra Movile

http://www.speologie.org/pe%C5%9Ftera-movile

Sen­za­tio­nal — De la Pes­te­ra Movi­le, direct la NASA

http://jurnalul.ro/it/stiinta/senzational-de-la-pestera-movile-direct-la-nasa-15714.html#

Peş­te­ra Movi­le, pri­mul eco­sis­tem din lume a cărui via­ţă se bazea­ză pe che­mo­sin­te­ză. Via­ţa fără oxigen!

http://www.romania-redescoperita.ro/index.php/component/k2/item/172-pestera-movile-primul-ecosistem-din-lume-al-carui-viata-se-bazeaza-pe-chemosinteza-viata-fara-oxigen

Despre PEȘTERA LIMANU, vă mai recomandăm: 

http://romaniamegalitica.blogspot.ro/2014/08/pestera-limanu-dobrogea-enigme-istorie.html

Pes­te­ra de la LIMANU – o gau­ra nea­gra a istoriei

https://extraterestriiprintrenoi.wordpress.com/2012/07/19/pestera-de-la-limanu-o-gaura-neagra-a-istoriei/


În epi­so­dul vii­tor (7):

CINEMATOGRAFIE, TEATRU, ACTORI, ACTRIȚE


Sur­se documentare: 

  • Mono­gra­fia „Man­ga­lia în pagi­ni­le vre­mii”, autori Aure­lia și Ale­xan­dru Lăpușan, Edi­tu­ra Dobro­gea, 2007,
  • Site-ul Muze­u­lui de Arhe­o­lo­gie Cal­la­tis din Mangalia,
  • Publi­ca­ții loca­le, jude­țe­ne, naționale,
  • Colec­ții de foto­gra­fii personale,
  • Alte sur­se: Inter­net, rețe­le de socializare.

Montaj foto titlu: Pic­tu­ra „Man­ga­lia veche”, 1945, Lucia Deme­tri­a­de Bălă­ces­cu și Man­ga­lia, sen­sul gira­to­riu, foto­gra­fie actuală.


 MangaliaNews.ro, 18.03.2015.


 

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

1 COMENTARIU

  1. Din nou, o zi buna!
    Face ce face „Man­ga­lia News” si mai rasco­les­te tre­cu­tul, la limi­ta din­tre mare si con­ti­nent. Foar­te des adu­cem lau­de si feli­ci­tari „Mamei natu­ra” dar, pe „Tata Tim­pul”, nu‑l bagam in sea­ma decat atunci cand plea­ca din­tre noi o per­soa­na dra­ga sau apro­pi­a­ta, pri­e­te­ni. Atunci, pri­ma intre­ba­re este cati ani avea si, pe urma, de ce a murit. Dar, „Man­ga­lia News”, prin per­se­ve­ren­ta si stra­da­nia prof.Traian Lupu, ma adu­ce de fie­ca­re data la intra­rea in „Tune­lul tim­pu­lui”. Mai depar­te merg sin­gur… Cu c‑dor Con­stan­tin Scar­lat, am avut deo­se­bi­ta cin­ste si onoa­re sa ne cunoas­tem in mod direct, sub… ape­le Marii Negre, la Agi­gea, prin vara anu­lui 1970. Ulte­ri­or, a urmat o pri­e­te­nie si cola­bo­rari lega­te, evi­dent, de lumea subac­va­ti­ca. Une­ori eram con­tra­ri­at de modul cum reu­sea sa-si pro­ga­meze tim­pul. Ser­vi­ci­ul la Muze­ul mari­nei, Clu­bul „Mici­lor acva­nauti” de la Casa pio­ne­ri­lor, antre­na­men­te la bazin, depla­sari in teren, scu­fun­dari, etc. Cred ca aveam nevo­ie de vreo cinci vieti, ca sa rea­li­zam macar o par­te din pro­iec­te si pla­nuri… Si nu eram sin­gu­rul cola­bo­ra­tor. Cu oca­zia scu­fun­da­ri­or am cunos­cut multi pasio­nati ai „Lumii tace­rii”. Dar „Tata Tim­pul” este mereu la dato­rie, sin­gu­rul care nu intar­zie nici­o­da­ta… Va las sa ana­li­zati sin­guri, macar un minut pe zi, sa puneti in balan­ta fap­te­le voas­tre. Sa fiti sana­to­si! Batra­nul si Marea.

Leave a Reply