MANGALIA 20 – Un TOP al personalităților locale
– episodul 6 –
Anul acesta se împlinesc 20 DE ANI de când orașul Mangalia a fost declarat municipiu (1995 – 2015).
Cu acest prilej, redacția ziarului online www.MangaliaNews.ro a lansat Topul personalităților locale „MANGALIA TOP 20”. Au trecut, așadar, 20 de ani de când Mangalia este municipiu; noi am ales pentru a puncta acest eveniment 20 de domenii în care s-au afirmat concitadinii noștri, de-a lungul vremii, încercând, totodată să “updatăm” Monografia “Mangalia în paginile vremii”, scrisă în 2007 de Aurelia și Alexandru Lăpușan.
Articolul anterior a cuprins domeniile AVIAȚIE, BIOLOGIE, CERCETĂRI MARINE.
Continuăm astăzi cu Episodul 6:
CERCETĂRI SUBACVATICE, BIO-SPEOLOGIE.
In Memoriam… Constantin Scarlat (n. 21 mai 1935, localitatea Costișa, județul Neamț – d. 23 martie 2006, Constanța), a fost un cercetător subacvatic, căpitan-comandor în Marina Militară Română.
În copilărie primul bazin i-a fost „bulboana”, unde se scălda zilnic, toată vara. Pârâurile, iazurile, lacurile, gârla, râurile, toate l-au dus în aval spre mare. La 10 ani a trecut Bistrița înot și pe deasupra și pe sub apă. Apele repezi și tumultoase ale Bistriței, Moldovei, Siretului l-au fascinat și atras ca un magnet.
A frecventat cursurile la liceele „Petru Rareș” din Piatra Neamț și „Roman Vodă” din Roman.
După data de 6 iulie 1953, când a devenit student al Institutului de Marină din Constanța, zona de înot sub apă era cea de lângă lacul Siutghiol, numită de pescari „Șîlîcuri” pentru multele insule submarine. Lacul era traversat înot de la „Cișmea” până la vechea „Casă vapor”, fost centru de pregătire marinărească din Mamaia și apoi în mare spre sud.
În perioada practicii marinărești efectuată la bordul navei școală „Mircea”, prin diverse șiretlicuri zilnic era sub apă până când comandantul navelor școală Milu Nicolae a fost nevoit să-l pedepsească disciplinar. Mai târziu, când se afla la bordul distrugătorului „Maria” s-a oferit să încerce apa, temperatura ei. După săritură, a înotat pe sub ea (nava avea un pescaj de 3,5 metri) și a urcat pe scara de pisică în bordul opus. În acest timp, colegii și profesorul Țicăloiu, au dat alarma pentru că nu mai apărea. Ei nu aveau cum să știe că, din copilărie era antrenat să stea sub apă trei minute fără două secunde, un adevărat record, deoarece un om normal nu poate rămâne sub apă decât 15-20 de secunde.
În anul 1957 la terminarea școlii navale a avut de optat pentru un post la fluviu, mare sau uscat. De trei ori a ales marea, iar repartiția a fost pe monitorul „Alexandru Lahovary”, apoi pe „Mihail Kogălniceanu”. Ajunsese cunoscut la bordul navelor „Mărășești”, „Mărăști”, monitorul Lahovary, prin pasiunea lui de a bântui apele, în străfundul lor, îndeosebi în răgazul orelor libere. În scurtul timp cât și-a desfășurat activitatea ca ofițer de marină la uscat, a simțit dorul de „înălțimi ale adâncurilor”, de peisajul mirific și înălțător ce se dezvăluie privirii când pătrunzi în „lumea tăcerii”.
Glicherie Caraivan, stânga şi comandorul Constantin Scarlat, la bordul unei nave de cercetare, în 1968.
Marina Militară al cărei ofițer a fost, i-a înlesnit migăloasa dar plăcuta corvoadă în slujba istoriei și arheologiei subacvatice. După ce absolvă cursul și examenul de comandant de navă în 1965 și altul de hidrometeorologie în 1971, se dedică total cercetărilor acvatice.
Pasionat cercetător al adâncurilor, Constantin Scarlat a contribuit la explorarea interdisciplinară a platformei continentale a Mării Negre, de numele său fiind legate importante descoperiri.
A inițiat la noi scufundarea autonomă cu aparat autonom de respirat sub apă, a pus bazele primei unități de scafandri din Marina Militară în anul 1967 și a unui sector de cercetare a acestui domeniu în 1969. A întocmit prima hartă a reliefului submarin și a resurselor platoului continental al Mării Negre. Între anii 1977-1979 a fost ofițer secund pe nava de cercetări și intervenție cu scafandri de mare adâncime „Emil Racoviță”, iar după 1980 a lucrat ca specialist scafandru la bordul navelor românești de pescuit oceanic din Oceanul Atlantic.
La Muzeul Marinei, are merite incontestabile privind amenajarea unui sector de cercetări subacvatice. Aici, a reconstituit, cu certe dovezi de istorie antică, țărmul nevăzut al Mării Negre. Tomis, Callatis, Histria, sunt câteva din vestigiile mediului submarin. Credința lui Nicolae Iorga că trecutul este parte integrantă din prezent i-a devenit o deviză în viață, înțelegând că nu poți trece prin lume fără să-ți apropii trecutul, că nu poți trăi în prezent fără să cunoști ceea ce a fost.
Constantin Scarlat – Portul antic Mangalia – harta.
A recuperat mii de obiecte de sub apă într-o muncă de pionierat, unde a dovedit nu numai competență tehnică, dar și perseverență, condiționate de o bună pregătire fizică. A fost arheolog, geolog, biolog. A studiat în lung și în lat fundul de mare, trasându-i relieful, într-o altfel de configurație decât cea pământeană. Investigațiile i-au relevat căile navigabile de acces în Dobrogea antică, l-au ajutat să refacă drumul apeductelor de la Callatis, după cum, determinările topografice s-au constituit în considerații asupra scufundării navelor otomane în 1877, pe brațul Măcin.
Ca lector al „Institutului de Marină Mircea cel Bătrân” din Constanța, a instruit și pregătit numerose generații de scafandri, a inițiat în acest domeniu un mare număr de copii.
Bogata sa activitate pedagogică și științifică s-a materializat într-un număr mare de studii și articole, în numeroase cărți.
Cărți publicate:
- Geografia submarină (1970)
- Portul antic submers Callatis (1973)
- Căi navigabile antice în Dobrogea (1976)
- Epavele quirasatelor de pe Dunăre (1977)
- Țărmul nevăzut la Mării Negre (1982)
- Acvanauții – temerarii adâncurilor (1984)
- Itinerare subacvatice de la Istru la Pontul Euxin (1988)
- Călătorie în adâncuri (1989)
- Arheologie subacvatică
- Istoria scufundării autonome.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Scarlat.
Constantin Scarlat este considerat întemeietorul arheologiei subacvatice româneşti.
Articole despre CERCETĂRI SUBACVATICE, publicate pe www.MangaliaNews.ro:
- http://www.mangalianews.ro/cercetari-subacvatice/40655-2/
- http://www.mangalianews.ro/cercetari-subacvatice/aventura-printre-vestigiile-istorice-din-adancul-marii-negre/
- http://www.mangalianews.ro/cercetari-subacvatice/video-proiect-unic-romania-ideea-inedita-unor-scafandri-pasionati-de-arheologie/
- http://www.mangalianews.ro/cercetari-subacvatice/foto-video-noi-descoperiri-arheologice-marea-neagra/
- http://www.mangalianews.ro/cercetari-subacvatice/proiectul-heras-misterele-muzeului-subacvatic-din-marea-neagra/
- http://www.mangalianews.ro/cercetari-subacvatice/heras-mostenirea-arheologica-submarina-din-partea-de-vest-marii-negre/
- http://www.mangalianews.ro/2015/03/06/nu-peste-mult-timp-la-mangalia-se-va-face-turism-subacvatic/
Vezi si: http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/callatis-cetatea-pierdut
TURISMUL SUBACVATIC DUCE LITORALUL ROMÂNESC ÎN MILENIUL III:
http://www.magazin-nautic.ro/?p=7837
CERCETĂRI SPEOLOGICE, BIO-SPEOLOGIE
Peștera Movile și Peștera Limanu:
În imagine: Peștera Limanu – interior.
Cristian Lascu, descoperitorul peșterii în care există viață fără energie solară, despre potențialul speologic al României.
Cristian Lascu este cunoscut de toată lumea ca primul redactor-șef al prestigioasei reviste National Geographic România. El este însă şi cercetător speolog, autor al unei descoperiri mondiale absolute în lumea ştiinţifică mondială, şi anume Peştera Movile din Dobrogea, unde există un ecosistem unic, independent de lumina Soarelui. România are un potențial carstic bogat față de alte țări, speologii străini vin deseori să exploreze peșterile noastre însă nu suntem destul de conștienți de bogăția naturală din țara noastră. Şi, mai ales, nu avem grijă de ea. Iar Cristian Lascu se declară dezamăgit de faptul că nu există un buget alocat conservării patrimoniului speologic din țara noastră, ceea ce arată neimplicare din partea autorităților în protejarea bogățiilor naturale.
De când, de unde şi de ce pasiunea pentru peşteri?
A pornit ca teribilism de adolescent. Pe la 15-16 ani, făceam expediţii lungi prin munţi, alături un bun prieten şi coleg de liceu. După ce am văzut câteva peşteri şi avene în Munţii Apuseni, m-am decis să mă fac speolog. Dacă mă întorc şi mai mult în timp, pot spune că îmi amintesc perfect prima vzită într-o peşteră, a fost Peştera Ialomiţei, din Bucegi. Ghidul era un călugăr bătrân care lumina calea cu o făclie de ceară. Aveam 7 ani.
Ce descoperiri recente ați făcut în domeniul speologiei?
În 2012, scotocind în două galerii diferite, am descoperit piese osoase, ceramică şi posibile amulete provenind de la culturi preistorice, paleolitice. În primăvara anului 2014, am identificat artefacte inedite din perioada neolitică, în grotele din Deşertul Libian, în cadrul unei expediţii internaţionale. Acolo sunt dovezi despre o Sahara verde, cu lacuri şi râuri. Grotele şi relicvele scoase de sub nisip aduc dovezi despre, probabil, cea mai mare migraţie climatică din istoria omenirii. Despre asta am publicat un articol în revista National Geographic România.
Peștera Movile a adus o noutate absolută în lumea ştiinţifică mondială. Ce ne puteţi spune despre ecosistemul unic, pe care l-aţi descoperit aici?
Încă de prin anii 1970, batisacaful Alvin, apoi numeroase alte investigaţii oceanografice au pus în evidenţă aşa-numitele deep ocean vents, adevărate oaze de pe fundul pustiu al abisurilor oceanice. Sute de specii noi au fost descoperite în jurul unor izvoare sulfuroase superfierbinţi. Fantastic! Cum supravieţuiau acestea în abisul rece, steril, întunecos? S-a descoperit că hidrogenul sulfurat şi metanul din aceste izvoare este descompus de bacterii al căror metabolism valorifica energia chimică eliberată în aceste reacţii. Chemosinteza este un proces analog fotosintezei, doar că nu e nevoie de soare pentru a fabrica zaharide. A fost considerată, oarecum exagerat, descoperirea numărul 1 a biologiei secolului XX. Din cauza adâncimii, de mii de metri, a presiunilor de sute de atmosfere, studierea in situ a acestor fascinante ecosisteme era imposibilă.
Dar iată că, deodată, se descoperă în România un ecosistem subteran, bazat pe chemosinteza, unde energia provenită din descompunerea hidrogenului sulfurat din apa peşterii se afla la baza unui lanţ trofic şi a unui ecosistem complex, cu aproximativ 100 de specii, dintre care 35 trăiesc numai aici.
Afirmaţia era atât de extraordinară, încât timp de mai mulţi ani a fost primită cu scepticism în mediul academic românesc şi ignorată în străinătate. Dar a fost o echipă de tineri biologi care au trudit ca să demonstreze ipotezele îndrăzneţe. Şi, din fericire, au venit finanţări substanţiale din SUA şi Germania. A contribuit şi faima extraordinară în media internaţională, căci începând cu 1992 i s-au dedicate articole, uneori ample şi bogat ilustrate în zeci dintre cele mai importante publicaţii din lume – Stern, Life, New York Times, National Geographic, Der Speigel, Geo, Economist, Le Monde, La Recherche, prea multe să le enumăr aici. BBC şi Discovery au făcut câte două documentare. Un altul a fost realizat de televiziunea germană. Televiziunea Franceză ARTE a făcut un documentar în 2009, dar în acest an doreşte să mai facă unul. Asta arată cât de fascinant este încă acest subiect. Prietenii, mei, Radu Popa şi Şerban Sârbu, au realizat strălucite doctorate în SUA cu Movile, au publicat multe lucrări în reviste şi monografii de specialitate cu largă circulaţie. Şerban a publicat demonstraţia sa în cea mai prestigioasa revista ştiinţifică din lume, Science.
Peştera Movile a stârnit și interesul NASA. Cum a fost întâlnirea cu oamenii lor de știință?
Imediat după ce Şerban a consacrat Movile în Science, cercetători exobiologi de la NASA au venit să vadă şi ei peştera, ne-au chemat la ei într-un schimb de experienţă în peştera Lechuguilla din New Mexico, unde procese similare cu cele din Movile au avut loc cu un milion de ani în urmă. Bacterii stranii există şi acum acolo. A fost o aventură de neuitat. Alături de trei cercetători de la NASA, Şerban şi cu mine am petrecut aproape cinci zile în peşteră, care este cea mai adâncă din SUA, şi cu o lungime de peste 220 de kilometri. Movile este de o mie de ori mai mică. Dar poate de o mie de ori mai interesantă, pentru că procesele biochimice sunt active în prezent şi pot fi bine studiate. Am fost cu un cercetător NASA şi în Peştera Frasassi, din Apenini, Italia. Aici, în zona râului subteran sulfuros, Şerban a pus în evidenţă un alt ecosistem chemoautotrof. Interesul NASA pentru aceste capsule particulare de viaţă din peşteri este justificat. Viaţa extraterestră, iată, continuă să nu se arate, cu toate investigaţiile de până acum. Există speranţa că ar putea exista în peşteri vulcanice de pe Marte şi alte corpuri cereşti, folosind energia chimică. Adică, oarecum, după reţeta Movile.
Continuarea, AICI.
Vă invităm să citiți și:
Peştera Movile
http://www.speologie.org/pe%C5%9Ftera-movile
Senzational – De la Pestera Movile, direct la NASA
http://jurnalul.ro/it/stiinta/senzational-de-la-pestera-movile-direct-la-nasa-15714.html#
Peştera Movile, primul ecosistem din lume a cărui viaţă se bazează pe chemosinteză. Viaţa fără oxigen!
Despre PEȘTERA LIMANU, vă mai recomandăm:
http://romaniamegalitica.blogspot.ro/2014/08/pestera-limanu-dobrogea-enigme-istorie.html
Pestera de la LIMANU – o gaura neagra a istoriei
În episodul viitor (7):
CINEMATOGRAFIE, TEATRU, ACTORI, ACTRIȚE
Surse documentare:
- Monografia „Mangalia în paginile vremii”, autori Aurelia și Alexandru Lăpușan, Editura Dobrogea, 2007,
- Site-ul Muzeului de Arheologie Callatis din Mangalia,
- Publicații locale, județene, naționale,
- Colecții de fotografii personale,
- Alte surse: Internet, rețele de socializare.
Montaj foto titlu: Pictura „Mangalia veche”, 1945, Lucia Demetriade Bălăcescu și Mangalia, sensul giratoriu, fotografie actuală.
MangaliaNews.ro, 18.03.2015.
Din nou, o zi buna!
Face ce face „Mangalia News” si mai rascoleste trecutul, la limita dintre mare si continent. Foarte des aducem laude si felicitari „Mamei natura” dar, pe „Tata Timpul”, nu-l bagam in seama decat atunci cand pleaca dintre noi o persoana draga sau apropiata, prieteni. Atunci, prima intrebare este cati ani avea si, pe urma, de ce a murit. Dar, „Mangalia News”, prin perseverenta si stradania prof.Traian Lupu, ma aduce de fiecare data la intrarea in „Tunelul timpului”. Mai departe merg singur… Cu c-dor Constantin Scarlat, am avut deosebita cinste si onoare sa ne cunoastem in mod direct, sub… apele Marii Negre, la Agigea, prin vara anului 1970. Ulterior, a urmat o prietenie si colaborari legate, evident, de lumea subacvatica. Uneori eram contrariat de modul cum reusea sa-si progameze timpul. Serviciul la Muzeul marinei, Clubul „Micilor acvanauti” de la Casa pionerilor, antrenamente la bazin, deplasari in teren, scufundari, etc. Cred ca aveam nevoie de vreo cinci vieti, ca sa realizam macar o parte din proiecte si planuri… Si nu eram singurul colaborator. Cu ocazia scufundarior am cunoscut multi pasionati ai „Lumii tacerii”. Dar „Tata Timpul” este mereu la datorie, singurul care nu intarzie niciodata… Va las sa analizati singuri, macar un minut pe zi, sa puneti in balanta faptele voastre. Sa fiti sanatosi! Batranul si Marea.