FOTO Crăciunul în pădure. O familie din Jupiter trăieşte printre fiare sălbatice, fără lumină în casă…

0
176
Booking.com

craciunuldinpadureLA LIMITA SUPRAVIEŢUIRII

În pădu­rea din Jupi­ter, într‑o cocioa­bă, locu­ieş­te o fami­lie săra­că. Pen­tru ei, săr­bă­to­ri­le de iar­nă nu înseam­nă magie, ci doar noi lecţii de supra­vi­eţu­i­re de azi pe mâi­ne. Nu vor mân­ca buca­te ale­se, nu vor ascul­ta colin­de, iar Moş Căciun nu le ştie dru­mul.

De când s‑a năs­cut, Andrei Cos­min, de un an şi cinci luni, nu a văzut în jurul său decât pădu­re. Micul lui uni­vers se împar­te între cămă­ru­ţa sără­căcioa­să, fără gea­muri, cu pereţi mur­dari, cu o lavi­ţă unde mama sa încear­că să înghe­su­ie câte­va rufe şi pli­ta încin­să, de care părinţii îl feresc.

Micu­ţul locu­ieş­te împre­u­nă cu părinţii săi, Cris­ti­an Doga­ru de 46 de ani şi Ione­la Dră­ghi­ci de 28 de ani, într-un spa­ţiu ce a apa­rţi­nut fos­tei uni­tă­ţi de gră­ni­ceni din Pădu­rea Como­ro­va.  

Ce vor face de săr­bă­tori? Părinţii dau din umeri. Nu au bani să cum­pe­re betea­lă şi glo­buri. Dar omul nu-şi pier­de spe­ranţa: „Dum­ne­zeu e mare şi puter­nic“, spu­ne el. 

Cocioa­ba este situ­a­tă pe dru­mul din­tre Cap Auro­ra şi Jupi­ter, la câte­va sute de metri de şosea. Nu este la vede­re. Pe dru­muri şti­u­te doar de pădu­rari şi de hoţii de lem­ne, mergi câte­va sute de metri şi apoi se între­ve­de o casă sără­căcioa­să. O cul­me de rufe întin­se şi fumul ce iese prin­tr-un horn impro­vi­zat sunt sin­gu­re­le indi­cii că aco­lo locu­ieş­te cine­va. 

După ce tre­cem prin noroa­ie ajun­gem în pris­pa casei. Îna­in­tea noas­tră iese băr­ba­tul. Un om sim­plu, îmbră­cat sără­căcios, dar curat. Ime­di­at iese şi feme­ia cu care tră­ieş­te şi care i‑a năs­cut un copil. „Stă mai mult cu cel mic, de tea­mă să nu se ardă la pli­tă“, ne expli­că băr­ba­tul. Când ni se des­chi­de uşa cămă­ru­ţei îi înţe­le­gem teme­ri­le. Cămă­ru­ţa are doar câţi­va metri. Pli­ta este un real peri­col. La cei aproa­pe doi ani, un copil ca Andrei nu stă locu­lui o cli­pă. 

Oda­ia este înve­li­tă cu celo­fan, pes­te care s‑au pus câte­va bucă­ţi de cără­mi­dă, pen­tru a nu‑l lua vân­tul. Uşa se des­chi­de la fie­ca­re vân­ti­cel, iar cră­pă­tu­ri­le au fost astu­pa­te cu hai­ne vechi. Era mai îngus­tă decât tocul, atunci când au luat‑o de la her­ghe­lia Man­ga­lia. 

Via­ţă în întu­ne­ric

Nu au lumi­nă în casă, lucru care le lip­seş­te cel mai mult. De cum se lasă întu­ne­ri­cul, ori­ce acti­vi­ta­te se opreş­te. Omul spu­ne că dacă ar avea un gene­ra­tor ar putea măcar să aibă în casă un bec.

Apa este o altă mare pro­ble­mă. Lichi­dul vital este luat dintr‑o gură de canal des­co­pe­ri­tă după ce s‑au tăi­at copa­cii din pădu­re. Omul mer­ge cu noi şi ne ara­tă cum pro­ce­dea­ză. Scu­fun­dă un pet în bazi­nul colec­tor şi îl scoa­te plin cu apă. O apă nu toc­mai lim­pe­de. Sun­tem nedu­me­ri­ţi. Beau apă de aici? Omul ne răs­pun­de afir­ma­tiv din cap. 

Vă invi­tăm să citiți arti­co­lul inte­gral AICI și să vă spu­neți opi­ni­i­le des­pre situ­a­ția des­cri­să mai sus, iar, dacă exis­tă bine­vo­i­tori care se ofe­ră să‑i aju­te pe acești oameni, îi invi­tăm să acțio­ne­ze cu ce pot și să ne scrie.

Luni, 29.12.2014.


piese-auto-mangalia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele