Corespondență de pe Nava Școală “MIRCEA” — Galerie FOTO

0
418

Novo­ro­s­syisk, 8 mai 2014

Sâm­bă­tă, 3 mai, Nava Şcoa­lă „Mir­cea” a pără­sit por­tul Var­na, pen­tru pri­ma cur­să a rega­tei Mării Negre. Ple­ca­rea din por­tul Var­na a fost făcu­tă cu cadeţii la front pe vergi, salu­tând şi mulţu­mind în acest mod locu­i­to­ri­lor coche­tu­lui oraş bul­gă­resc, după cele patru zile de sta­ţio­na­re. Prin­tre nu puţi­nii români care ne-au apla­u­dat la ple­ca­re s‑a aflat ţi fotba­lis­tul Cos­min Moți.

Star­tul cur­sei a fost pre­ce­dat de defi­la­rea veli­e­re­lor prin faţa navei coman­dant a para­dei, Capi­tan Dimi­tri Dobrev, navă pe care s‑au aflat ofi­ci­a­li­tă­ţi­le bul­ga­re şi ale STI. Era ora 16 când ofi­ci­a­lul cur­sei a anu­nţat star­tul pen­tru pri­ma eta­pă a rega­tei Var­na – Novo­ro­s­syisk, 438 Mm. Zgo­mo­tul moto­ru­lui a fost înlo­cu­it de comen­zi­le de lăsa­re a vele­lor, iar stu­denţii şi ele­vii şi-au intrat în roluri.

Mir­cea” mode­lea­ză carac­te­re şi îi obi­ş­nu­ieş­te pe tineri, elevi şi stu­denţi deo­po­tri­vă, să lucre­ze în echi­pă. Vân­tul n‑a fost priel­nic în pri­me­le 16 de ore ast­fel încât, cu toa­tă stra­te­gia alea­să de coman­dan­tul navei, coman­do­rul Gabriel Moi­se, n‑am par­curs prea mult din tra­se­ul stabilit.

Pri­ma sea­ră petre­cu­tă pe mare, doar cu vele, a fost una spe­cia­lă pen­tru fie­ca­re din­tre cei pre­zenţi la bord. Pe o mare mai mult cal­mă decât agi­ta­tă, cu lumi­ni­le aprin­se la catarg, cu stu­denţii aple­ca­ţi la masa de lucru insta­la­tă în faţa comen­zii de navi­ga­ţie, cu ele­vii făcând car­turi la timo­nă, cu stu­denţii stră­ini în ser­vi­cii, cadeţii repar­ti­za­ţi în car­turi, au exe­cu­tat ser­vi­cii, au urcat în arbo­ra­dă, au făcut cur­suri şi, mai ales, au reu­şit să lucre­ze împre­u­nă pe o navă unde echi­pa câş­ti­gă în faţa individualităţilor.

După pri­ma noap­te de navi­ga­ţie cu vele la bor­dul lui Mir­cea, timp în care am navi­gat prin­tre amin­tiri, situ­a­ţia meteo s‑a schim­bat a doua zi şi vân­tul a per­mis depla­sa­rea navei spre nord-est, depă­şind cu bine capul Kal­i­a­cra. Valu­ri­le şi hula au cre­at însă pri­me­le pro­ble­me în cadrul celor fami­li­a­ri­za­ţi mai puţin cu rigo­ri­le mării, care au supor­tat cu greu balan­sul navei. Cu dese bra­ţări şi schim­bări de dire­cţie, pen­tru a uti­li­za la maxim forţa vân­tu­lui, nava a şer­pu­it par­că în cău­ta­rea unei tra­se ideale.

Discon­for­tul resi­mţit la bord s‑a redus con­si­de­ra­bil după două zile, dar nu pen­tru mult timp. Tot marţi, punc­tul de tre­ce­re obli­ga­to­riu sta­bi­lit de orga­ni­za­tori ne‑a adus să vedem apu­sul de soa­re la 16 Mm de ţăr­mul Cri­me­ii. Mier­curi ampli­tu­ti­di­nea miş­că­ri­lor a fost din nou una mare, cadeţii menţinân­du-şi cu difi­cul­ta­te echi­li­brul pe pun­te. Gân­di­ţi-vă la un moun­tain-rus­se, aflat pe pri­ma porţiu­ne ascen­den­tă. Mai puteţi face ceva atunci decât să fiţi con­cen­tra­ţi la ce va urma?

Cam aşa au fost cadeţii de la bor­dul NS Mir­cea, cu menţiu­nea că aceş­tia, pe o mare deloc pri­e­te­noa­să, au tre­bu­it nu numai să-şi menţi­nă echi­li­brul, dar şi să exe­cu­te car­tu­ri­le, obser­va­rea pro­va şi pupa, să par­cur­gă tema­ti­ca sta­bi­li­tă de instruc­tori, să exe­cu­te lucrări de mate­lo­taj sau să exe­cu­te dife­ri­te acti­vi­tă­ţi spe­ci­fi­ce vieţii la navă.

Şi…s‑au des­cur­cat. Mai stând pe bur­tă şi lucrând la noduri mari­nă­reşti sau la teme­le de curs, mai întinşi pe spa­te, încer­când să folo­seas­că sex­tan­tul, mai ţinân­du-se bine de parâ­me pen­tru a nu se deze­chi­li­bra când urmă­reau o ţin­tă nava­lă sau citeau un rele­v­ment, ele­vii anu­lui I din Şcoa­la Mili­ta­ră de Mai­ş­tri Mili­tari „Ami­ral Ion Mur­ges­cu” şi stu­denţii anu­lui al II-lea ai Aca­de­mi­ei Nava­le „Mir­cea cel Bătrân” şi-au demon­strat tăria de carac­ter, cura­jul, hotă­rârea şi dorinţa de a reuşi.

Com­binând cura­jul aces­tor tineri înving­ă­tori afla­ţi la bord, cu pri­ce­pe­rea echi­pa­ju­lui şi măies­tria coman­dan­tu­lui navei, cu sfa­tu­ri­le şi stra­te­gi­i­le coman­dan­tu­lui marşu­lui, rezul­ta­tul a fost cla­sa­rea pe un ono­rant loc trei la fina­lul pri­mei eta­pe a cur­sei, după două veli­e­re ruseşti, pe care le-am văzut la star­tul de la Var­na, le-am mai topat pozi­ţi­i­le în pri­ma zi şi apoi le-am reîn­tâl­nit la Novo­ro­s­sisk, după ce par­că au adu­nat tot vân­tul din Marea Nea­gră, în zona lor de navigaţie.

Bra­vo Mir­cea!”, a fost şi mesa­jul trans­mis tutu­ror mem­bri­lor echi­pa­ju­lui de către coman­do­rul Gabriel Moi­se, coman­dan­tul navei.

Cu o cur­să ter­mi­na­tă cu 24 de ore mai devre­me, prin deci­zia con­du­ce­rii cur­sei, NS Mir­cea a acos­tat în por­tul Novo­ro­s­sisk, joi 8 mai. Urmea­ză un pro­gram simi­lar cu cel desfă­şu­rat la Var­na, cu menţiu­nea că des­chi­de­rea ofi­ci­a­lă de mâi­ne, se va supra­pu­ne ca zi, cu Ziua Vic­to­ri­ei, o săr­bă­toa­re naţio­na­lă în aceas­tă par­te de lume.

Cu alte amă­nu­n­te, voi reve­ni pe par­cur­sul sta­ţio­nă­rii în Novorossisk.

Lt.cdor. Mihai Egorov.


Pri­ma mea “aven­tu­ră” pe mare

…o poves­te pe care mi‑o voi amin­ti mereu, pen­tru că am des­co­pe­rit cât de mult înseam­nă să ştii că nu eşti singur.

Încă de când eram în por­tul Con­stanţa, pe lân­gă nava noas­tră îşi făceau frec­vent apa­ri­ţia doi del­fini deo­se­bit de jucă­u­şi. Azi aşa, mâi­ne aşa, eu deja mă obi­ş­nu­iam cu ei şi, ori de câte ori aveam un moment liber, mer­geam să‑i văd; ajun­se­sem chiar să le vor­besc des­pre ce simţeam, având un puter­nic sen­ti­ment că ei mă ascul­tă şi mă înţeleg.

Aproa­pe de ziua ple­că­rii, noii mei pri­e­te­ni au dis­pă­rut, fără ca nimic să pre­ves­teas­că aceas­ta. În ziua cea mare emoţi­i­le mă năpă­di­se­ră, nu-mi puteam găsi locul pe navă, mă con­frun­tam cu un cumul de sen­ti­men­te nea­ş­tep­ta­te. Dar, ce să vezi? Del­fi­nii mei au reve­nit. Jocul, modul în care îmi trans­mi­teau gân­du­ri­le lor bune m‑au dis­tras de la ori­ce neplăcere.

Pri­e­te­nii mei necu­vân­tă­tori mi-au făcut o sur­pri­ză nemai­po­me­nit de plă­cu­tă şi m‑au însoţit pe toa­tă dura­ta marşu­lui. Nu-mi venea să cred că în fie­ca­re dimi­nea­ţă, negreşit, ei săreau veseli pe lân­gă navă.

Bine­înţe­les că am avut şi momen­te în care obo­sea­la şi dorul de cei dragi mă năpă­deau, dar ei erau aco­lo. Deşi nu puteam vor­bi cu ei, pre­zenţa lor îmi spu­nea mai mult decât aş fi putut afla prin cuvin­te. Dan­sul lor acva­tic mi‑a încân­tat ochii şi mi‑a bucu­rat sufletul.

Ştiu că noii mei “cama­razi” îmi vor lip­si, dar sunt con­vin­să că ne vom reve­dea. Ei m‑au făcut să pri­vesc via­ţa pe mare ca pe o lume pli­nă de surprize.

Scris de stu­den­ta capo­ral Dora Simion,

Anul II, Facul­ta­tea de Ingi­ne­rie Marină.


Pri­mii paşi de stu­dent mili­tar pe valu­ri­le mării

          Încă din ziua ambar­că­rii mele la bor­dul Navei Şcoală„Mircea”, am şti­ut că poves­tea ce mă aştep­ta va avea o mul­ti­tu­di­ne de punc­te cul­mi­nan­te, atât pozi­ti­ve cât şi negative.

Fie­ca­re zi scur­să, cu momen­te­le ei ire­ver­si­bi­le şi cunoş­tinţe­le acu­mu­la­te, mă face să fiu din ce în ce mai feri­cit, gân­din­du-mă că am adă­u­gat încă o cără­mi­dă la clă­di­rea for­mă­rii mele ca ofiţer.

A patra zi din pri­ma cur­să a Bla­ck Sea Regat­ta, între Var­na şi Novo­ro­syisk, se anu­nţa încă de la înce­put să fie de neu­i­tat, dato­ri­tă acti­vi­tă­ţi­lor pe care le aveam în program.

Stă­team pe pun­tea Teu­gă, împre­u­nă cu cole­gii mei, pen­tru un curs de cunoa­ş­te­re a sex­tan­tu­lui. De aceas­tă dată norii se ascun­se­se­ră de pri­vi­rea noas­tră, iar soa­re­le ne zâm­bea foar­te pri­e­te­nos, lasân­du-şi stră­lu­ci­rea să se rever­se pe valu­ri­le mării. Ceea ce făcea ca totul să fie foar­te pal­pi­tant erau valu­ri­le foar­te mari, care ne dădeau oca­zia sa fim per­so­na­je­le unor cli­pe de neu­i­tat. Ampli­tu­di­nea foar­te mare a ruli­u­lui navei, dar şi unghiul de ban­da­re spre tri­bord ne puneau la încer­ca­re pute­rea de menţi­ne­re a echilibrului.

La un moment dat, în timp ce măsu­ram unghiul ver­ti­cal la Soa­re, marea a vrut să îşi ara­te pute­rea şi a tri­mis către noi un val des­tul de mare, care s‑a spart în etra­va navei şi ne‑a făcut să simţim din plin gus­tul apei sărate.

Toa­te aces­te cli­pe m‑au făcut să înte­leg că tre­bu­ie să le savu­rez din plin, deo­a­re­ce ele sunt uni­ce în via­ţa de student.

Aces­te momen­te petre­cu­te pe Nava Şcoa­lă „Mir­cea”, vor fi comoa­ra mea pen­tru toa­tă via­ţa. Îmi voi adu­ce amin­te cu mare drag şi cu emoţie în suflet, fie­ca­re moment în parte.

Scris de stu­den­tul capo­ral Par­te­ne Geor­ge Cosmin 

Anul II, Facul­ta­tea de Ingi­ne­rie Marină.

GALERIE FOTO: Ple­ca­rea din Var­na, Marș Var­na + Novo­ro­s­syisk, Acos­ta­re Novo­ro­s­syisk — 9 mai :

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply