Preşedintele Clubului de la Roma, pe Europa, dr.Călin Georgescu: “În ultimii 25 de ani, sufletul românesc a fost trecut prin sabie”

0
258

Dr. Călin Geor­ges­cu este unul din­tre cei mai impor­tanţi expe­rţi români în dezvol­ta­re, şi anu­me în dezvol­ta­rea dura­bi­lă. Între 1997 şi 2013 a fost direc­tor exe­cu­tiv al Cen­tru­lui Naţio­nal pen­tru Dezvol­ta­re Dura­bi­lă din Româ­nia, iar din anul 2013 este preşe­din­te­le Clu­bu­lui de la Roma (Cen­trul Euro­pean de Cer­ce­ta­re din Vie­na, Aus­tria). Clu­bul de la Roma este o denu­mi­re sim­bo­li­că pen­tru o orga­ni­za­ţie al cărei scop este să supu­nă atenţi­ei între­gii lumi diver­se aspec­te refe­ri­toa­re la vii­to­rul pla­ne­tei. Acu­zat că urmă­reş­te regio­na­li­za­rea şi uni­fi­ca­rea între­gii lumi, în rea­li­ta­te Clu­bul s‑a răz­vră­tit împo­tri­va „igno­ranţei sinu­ci­ga­şe” a ome­ni­rii cu pri­vi­re la ade­vă­ra­ta ei con­di­ţie. Dr. Călin Geor­ges­cu, deşi deţi­ne o fun­cţie inter­na­ţio­na­lă atât de îna­l­tă, nu a uitat că e român, şi încă unul dedi­cat cau­zei naţionale.

A ela­bo­rat stra­te­gia de dezvol­ta­re dura­bi­lă a Româ­ni­ei pe urmă­to­rii 30 de ani. Stra­te­gie din care nu s‑a pus în ope­ră nici măcar un para­graf. Nu întâm­plă­tor, d‑l Geor­ges­cu a fost pro­pus, la înce­pu­tul lui 2012, să‑l înlo­cu­ias­că pe Emil Boc în frun­tea guver­nu­lui Româ­ni­ei, dar inte­re­se obs­cu­re s‑au opus. A fost o şan­să pier­du­tă de toţi româ­nii. Repro­du­cem, în cele ce urmea­ză, ple­doa­ria de tip cla­sic, „prin noi înşi­ne”, a dom­nu­lui Geor­ges­cu, pen­tru schim­ba­rea României.

Acum, în Româ­nia, omul devi­ne «resur­să umană»”

Aţi detec­tat, în scri­e­ri­le dv., „răz­bo­i­ul nevă­zut“ din lume şi din Româ­nia. Cum ara­tă acest război?

Cri­za actu­a­lă ofe­ră unei uma­ni­tă­ţi înge­nun­che­a­te de atâ­tea rele pri­le­jul de a medi­ta asu­pra pro­pri­ei supra­vi­eţu­iri, pe uni­ca sa pla­ne­tă. După ce a „îmblân­zit“ natu­ra, omul este supus acum mani­pu­lă­ri­lor de tot felul, spre pro­fi­tul celor care stau la câr­ma şi, mai ales, în spa­te­le mari­lor cor­po­ra­ţii. Nu se poa­te fura fără a con­tro­la min­tea vic­ti­mei. Dis­cu­tăm azi de un răz­boi dus la nive­lul minţii. Este pur­tat de mari­le cor­po­ra­ţii şi de poli­ti­ca neo­li­be­ra­lă care au cre­at şi menţin în con­ti­nu­a­re cri­za. Lăco­mia marii finanţe a pro­dus actu­a­la insta­bi­li­ta­te eco­no­mi­că şi soci­a­lă. Mari­le cor­po­ra­ţii nu au nevo­ie de minţi libe­re, ci de robo­ţei care, moti­va­ţi doar de cuce­ri­rea unei pozi­ţii în ierar­hie şi de avan­ta­je­le unei vieţi luxoa­se, se încli­nă obe­dient la pre­cep­te­le „poli­ti­ci­lor corec­te“. Per­so­nal, sfi­dez corec­ti­tu­di­nea poli­ti­că de toa­te culo­ri­le. Spre exem­plu, Nestlé con­tro­lea­ză pes­te 70% din apa îmbu­te­li­a­tă din lume, prin­tre care Péri­er, San Pele­gri­no, Vit­tel. Este o acţiu­ne neo­li­be­ra­lă şi post­co­lo­ni­a­lă care aten­tea­ză la un drept fun­damen­tal al omu­lui — acce­sul pri­mar la apă. Poa­te fi un drept uman trans­for­mat în mar­fă, cu eti­che­tă şi preţ?! Se pare că da… În Româ­nia, ca şi în alte ţări eli­be­ra­te de comu­nism, cetă­ţea­nul este stă­pâ­nit prin fri­că. Ne este fri­că pen­tru că nu mai avem cre­dinţă ade­vă­ra­tă. Când ne rugăm şi cerem ca Dum­ne­zeu să ne „dea“ mira­co­le, con­fun­dăm cre­dinţa cu magia. Fără mun­că asi­duă şi jert­fă, nu-ţi poţi lua zbo­rul către ori­zon­tul dem­ni­tă­ţii. Pasă­rea năs­cu­tă în coli­vie cre­de că a zbu­ra este o boa­lă! De acest fapt s‑a pro­fi­tat după ’89 şi aşa s‑a per­pe­tu­at men­ta­li­ta­tea că, atât timp cât ai ce con­su­ma, e bine. Bur­ta pli­nă stă mai pre­sus de liber­ta­te! Spun încă o dată: acum, în Româ­nia, se tră­ieş­te sub impe­ri­ul fri­cii. Când nu rămâi ferm în cre­dinţa cre­ş­ti­neas­că, se naş­te un gol prin care pătrun­de groa­za de moar­te. Şi atunci omul devi­ne „resur­să uma­nă“ — un indi­vid mani­pu­lat, fabri­cat prin înro­bi­rea minţii. Ali­men­te­le pro­ce­sa­te indus­tri­al conţin sub­stanţe care acţio­nea­ză sub­til asu­pra sis­te­mu­lui ner­vos, imi­tând efec­tul dro­gu­ri­lor. Omul care mănân­că pro­du­se con­cen­tra­te arti­fi­ci­al devi­ne depen­dent: în cău­ta­rea plă­ce­rii, mănân­că tot tim­pul, fără să se hră­neas­că. Min­tea, sufle­tul şi ini­ma îi devin cap­ti­ve. Sis­te­mul edu­ca­ţio­nal­de stat­con­tri­bu­ie şi el din plin la încă­tu­şa­rea minţii şi a spi­ri­tu­lui. După ce sunt şco­li­ţi con­form pre­ju­de­că­ţi­lor cul­ti­va­te de adulţi, denu­mi­te eufe­mis­tic „pro­gra­me naţio­na­le”, ele­vii devin de‑a drep­tul inca­pa­bili să gân­deas­că sau să acţio­ne­ze în alt mod decât cel pe care l‑au impus for­ma­to­rii lor… Eu, în aceşti 25 de ani, am văzut în Româ­nia doar pro­mo­va­rea malig­nă a incom­pe­tenţei. O peri­oa­dă în care sufle­tul româ­nesc a fost tre­cut prin sabie. De ace­ea, cred că se impu­ne urgent repro­fe­sio­na­li­za­rea Româ­ni­ei şi res­ta­bi­li­rea valo­ri­lor mora­le ire­proşa­bi­le, de care, în isto­ria sa, popo­rul nos­tru a făcut dova­dă prin fapte.

Aţi iden­ti­fi­cat „reţe­ta” şi „che­ia” suc­ce­su­lui Româ­ni­ei: micul pro­du­că­tor, ţăra­nul. Pe ce vă baza­ţi în acest scenariu?

Vă invi­tăm să citi­ţi arti­co­lul inte­gral în cotidianul.ro/, Mier­curi, 05.martie 2014.

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply