Situaţie dramatică la Constanţa: zeci de copii cu sindromul „Down“ nu îşi permit tratamentul

0
1080

farmec.ro
carturesti.ro%20

Sindromul Down este o afecţiune congenitală care determină anomalii de dezvoltare a copiilor şi adesea provoacă dizabilitatea intelectuală. Această afecţiune genetică are o incidenţă de 1 la 800 de nou-născuţi, majoritatea fiind dependenţi de părinţi pentru tot restul vieţii. Din păcate, terapiile sunt extrem de costisitoare, iar statul nu le asigură decontarea.

Simptomele sindromului Down variază larg de la copil la copil. În timp ce unii copii au nevoie de o atenţie medicală deosebită, alţii sunt sănătoşi şi duc o viaţă independentă, cu condiţia ca boala să fie depistată timpuriu. La copiii cu vârste cuprinse între 3 şi 8 ani şi la cei de vârste mai mari, există întârzieri în ceea ce priveşte vorbitul, motricitatea fină şi activităţile zilnice, cum ar fi mâncatul, îmbrăcatul şi obişnuinţa de a merge la toaletă.

Sindromul Down afectează abilităţile cognitive ale copiilor în diverse moduri, dar cei mai mulţi copii au o uşoară dizabilitate intelectuală, care poate tinde uneori chiar spre moderată.

„Copiii cu Sindrom Down pot învăţa şi sunt capabili să primească o calificare profesională de-a lungul vieţii. Ei ating anumite ţinte la vârste mai înaintate decât în mod normal. De aceea este foarte important ca intervenţia terapeutică şi integrarea să aibă loc timpuriu. Cu cât un copil cu Sindrom Down beneficiază de o intervenţie mai timpurie, cu atât şansele lui de normalitate sunt mai mari. Există în lume numeroase cazuri de copii, actualmente adulţi, care au beneficiat de terapii corespunzătoare timpurii şi de programe specializate, care în prezent duc o viaţă independentă şi chiar fac performanţă în domenii precum: actorie, pictură, olărit.

În schimb, în România, copiii cu Sindromul Down nu beneficiază nici pe departe de asistenţă şi servicii de intervenţie necesare dezvoltării lor normale. Acestea se desfăşoară sporadic, fără coerenţă şi de cele mai multe ori părinţii sunt nevoiţi să găsească singuri, prin eforturi supraomeneşti, soluţii mai mult sau mai puţin viabile pentru copiilor. Realitatea arată faptul că, în sistemul public, calitatea şi cantitatea serviciilor puse la dispoziţie nu acoperă nevoile de asistenţă şi intervenţie pentru copii cu dizabilităţi intelectuale”, a explicat psihoterapeutul Cristina Gemănaru, coordonatorul Centrului de autism Marea Neagră.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Costuri uriaşe pentru terapie

În sfera privată, terapiile specializate (logopedie, terapie ocupaţională, kineto-terapie) au costuri destul de mari şi un program terapeutic integrat şi susţinut nu poate fi urmat coerent. Un copil cu SD necesită, zilnic, cel puţin una dintre aceste tipuri de terapie până la vârsta şcolarizării, astfel că, părinţii copiilor care suferă de această boală nu îşi pot permite să susţină tratamentele copiii lor. „Există o dramă profundă a acestor părinţi, care se zbat între neputinţa financiară, sistemul public lacunar şi dorinţa firească de a oferi copiilor lor şansa «NORMALITĂŢII».

Părinţii de copii cu Sindrom Down  înţeleg cu adevărat importanţa acestui tip de intervenţie. A fi părintele unui copil cu Sindrom Down  este o experienţă foarte dificilă. Răbdarea cu care aceşti părinţi trebuie să înfrunte situaţia, oportunităţile educaţionale şi de socializare, consilierea de specialitate, precum şi activităţile fizice adecvate, pot fi de ajutor în prevenirea sau rezolvarea problemelor de comportament sau a problemelor mentale: anxietate sau depresie”, a mai spus psihoterapeutul Cristina Gemănaru.

Efectele Sindormului Down se schimbă de obicei cu timpul. Copiii pot fi ajutaţi să depăşească toate aceste dificultăţi, într-un climat de dragoste şi siguranţă, prin asigurarea în mod regulat de asistenţă medicală de specialitate, prin accesul la un mediu adecvat studiului, precum şi la activităţi care încurajează exerciţiul şi interacţiunile cu alţi copii.

Cu multă grijă şi suport, copiii cu Sindrom Down pot avea o creştere şi dezvoltare spectaculoasă, pot avea o viaţă fericită şi pot deveni adulţi care să nu depindă în permanenţă de altcineva, dacă primesc terapia de care au nevoie.

Andreea NĂSTASE, cugetliber.ro, 22.03.2014.

 


piese-auto-mangalia.ro

farmec.ro


Leave a Reply