Tic-Tac…
Ahh, Tiimpul ăsta! Câteodată, mă gândesc cum aş putea să îl definesc, sau, în ce fel să mă gândesc la el. Fiecare îl percepe diferit, fiecare îi simte ritmul sau greutatea, în felul lui, unic şi personal. Pentru unii este duţman de moarte, îl înghesuie, îl hulesc şi îl împroaşcă cu noroi, pe unde îl prind. Pentru alţii, este sau devine un partener de nădejde, câştigarea lui devine un scop în sine. Să nu uităm de timpul Mesia, cel care vine să ne salveze, să ne vindece. Da da, ştim cu toţii vorba aia: „timpul le vindecă pe toate”, sau „timpul le rezolvă pe toate”… Cred că, de fapt, vorbele astea au fost scornite de unii, ca să se scoată basma curată. Sau de unii care, pur şi simplu nu sunt capabili să găsescă soluţii şi aşteaptă să le rezolve alţii problemele, în speţă, mult pomenitul „timp”. Păi…eu ştiu…? Oare, chiar aşa să fie? Cine mai e şi Timpul ăsta, de le ştie şi le face EL pe toate? Ce te faci când, în loc să stea pe loc, timpul fuge, sau zboară, nemilos şi nepăsător? Sau din contră, când, în loc să treacă mai repede, el se târăşte leneş, sfidător, parcă în ciuda noastră? Eh…, timpul ăsta e un personaj tare misterios, tare complex şi greu de stăpânit. Cred că avem cam multe aşteptări de la el… Unele lucruri mai stau şi în puterea noastră a fi rezolvate! Nu-i aşa?! (R.G.).
Ruxandra Georgescu este prezentă în spaţiul virtual cu scrieri inspirate, cu fotografii deosebite, instantanee de excepţie care surprind aspecte de viaţă, atitudini şi peisaje din oraşul Mangalia şi împrejurimile lui. Iată în continuare, un prim interviu acordat în exclusivitate redacţiei MangaliaNews.ro:
M.N. – Spune-ne, Ruxandra, cum ai ajuns să nu te mai dezlipeşti de aparatul foto? Cum a debutat această frumoasă pasiune?
R.G. – Contactul meu cu arta a pornit din familie, tatăl meu fiind pictor, aşa că am crescut înconjurată de noţiuni artistice (muzicale, desen, pictură).
În copilărie, desenam şi pictam, după care, au apărut aparatele foto digitale. În 2007 am avut şi noi primul aparat foto digital. Până să lucrez cu acest aparat, primit cadou de tata la ziua lui, mai făceam fotografii cu aparate foto clasice, pe film, împrumutate de pe la rude, dar erau strict poze de familie. Ulterior, aparatul foto de buzunar a ajuns nelipsit din poşeta mea, din buzunar, rucsac etc. Îl ţineam cu mine, chiar şi la muncă!
În iulie 2012, mi-am cumpărat primul aparat foto DSLR şi, de atunci, îl am aproape peste tot cu mine, ca să-mi fie la îndemână. Nu se ştie niciodată…
Un prieten m-a întrebat, pe bună dreptate, dacă fotografiatul pentru mine e pasiune sau obsesie… Eu cred că, puţin din amândouă. Şi, într-o oarecare măsură, fotografiile sunt şi un refugiu din faţa problemelor care mă copleşesc uneori, ca pe fiecare… Dacă mi-ar lua cineva aparatul foto, e ca şi cum mi-ar lua mâna dreaptă!
Chiar dacă sunt conştientă că mai am foarte multe de învăţat în materie de fotografie, atâta timp cât fac acest lucru cu bucurie şi entuziasm, comentariile negative nu mă afectează, ci doar mă ambiţionează. Pentru că, evident, am în jurul meu, atât oameni care încearcă să mă întoarcă din drum, cât şi oameni care mă susţin, mă încurajează şi îmi trimit materiale de studiu, pentru a-mi îmbunătăţi tehnica şi, cărora ţin să le mulţumesc pentru ceea ce fac pentru mine. Tot mai puţini, în ziua de azi, acceptă să împărtăşească din cunoştinţele lor, să ridice pe alţii. Fotografii la evenimente, gen nunţi, nu prea fac, decât foarte rar, din mai multe motive… Să spunem că nu prea îmi place genul…
M.N. – Eşti o prezenţă plăcută, agreabilă, dar şi agresivă – în sensul bun al cuvântului – pe internet, pe site-urile de socializare şi ai foarte mulţi prieteni care-ţi împărtăşesc trăirile frumoase. Ce ne poţi spune despre acest aspect al activităţii tale artistice?
R.G. – Legat de pagina de facebook, aceea cu fotografii din Mangalia, Turist in orasul meu by Georgescu Ruxandra… Ei bine, are şi această pagină o poveste. Pe scurt, ideea mi-a venit din dorinţa de a-mi ajuta prietenii veniţi din ţară, care mă întrebau ce pot vizita în zonă. Plus că am constatat, cu ruşine, că nu cunosc orasul în care m-am născut şi am crescut. Prin urmare, ca să mă ierte, am luat aparatul de gât şi am început să mă plimb prin oraş, să fac poze… De atunci, e cam greu să mă opresc… Prietenii paginii s-au înmulţit în mod constant, oameni din Mangalia, dar şi de prin alte ţări, precum Japonia, Olanda, Danemarca, Franţa, sau Elveţia urmăresc pagina, o recomandă, iar feed-back-ul din partea lor este unul extrem de pozitiv, mesajele lor de mulţumire şi de felicitări îmi umplu inima de bucurie şi mă încarcă mereu cu energie pozitivă!
Chiar dacă ştiu că multe dintre fotografiile mele nu urmează perfect regulile esteticii, pentru mine este mai importantă bucuria celor care le privesc, decât recunoaşterea specialiştilor. Plus că, această pagină nu a fost înfiinţată în scop comercial. Nu mi-am propus să mă îmbogăţesc material din fotografie, ci doar spiritual.
M.N. – Mulţumim pentru interviu, draga noastră prietenă Ruxy, te felicităm pentru gândurile tale frumoase şi pentru inima pe care o pui în tot ceea ce faci pentru arta fotografică, pentru ca imaginea Mangaliei să fie cunoscută în lume.
Despre proiectele de viitor ale Ruxandrei, într-un nou episod.
Până atunci, vă invităm să vizionaţi Galeria FOTO şi să vizitaţi paginile realizate de Ruxandra Georgescu, pasionata poetă mangaliană a imaginii fotografice:
- http://blackseacitizen.blogspot.ro/
- https://www.facebook.com/jorjaska.jorjette
- https://www.facebook.com/TuristInOrasulMeuByGeorgescuRuxandra
Galerie FOTO:
Mangalia News, 07 februarie 2014.
