Jurnal de litoral. Turist în cea mai mică stațiune

0
160

În Cap Auro­ra sunt zece hote­luri mari, toa­te cu nume de pie­tre pre­ți­oa­se. Sunt de 2 și 3 ste­le. „Avem aerul, marea, pla­ja și peș­te­le pe gră­tar. Toa­te astea sunt de 5 ste­le”, spu­ne turis­tul Cor­nel Ilin­ca, un fan decla­rat al sta­țiu­nii Cap Auro­ra.

Sta­țiu­nea pare că a rămas cu aerul ani­lor ‘80. Au mai apă­rut câte­va tera­se, s‑a mai mai dat cu var pe câte un pere­te de hotel și au apă­rut câte­va pis­ci­ne. Dacă îi întrebi, mulți din­tre turiș­tii de pe pla­jă îți vor spu­ne că vin des aici, iar foar­te puțini sunt cei care des­co­pe­ră sta­țiu­nea pen­tru pri­ma dată. La Cap Auro­ra merg turiș­tii care iubesc necon­di­țio­nat sta­țiu­nea.

Nu e bine. Se poa­te mai fru­mos, cu coa­dă la bere și toa­te mese­le ocu­pa­te. Și eu aș vrea să schimb lucru­ri­le, dar nu pot decât pe tera­sa mea”, spu­ne Mari­an, pro­pri­e­ta­rul unui res­ta­u­rant din apro­pi­e­rea pla­jei.

Nici la modă, nici înve­chi­tă” 

Așa cum spu­ne turis­tul crai­o­vean Cor­nel, la Cap Auro­ra nu vin turiș­tii de wee­kend, rătă­ciți pe lito­ra­lul româ­nesc, „aici vin fanii ade­vă­rați”. „Nu e sta­țiu­ne nici de fami­liști, nici de tine­ret, mun­ci­tori sau de pen­sio­nari. E pen­tru toa­tă lumea, găsești tot felul de oameni. E liniș­te, nu e nici la modă, nici înve­chi­tă”, face o carac­te­ri­za­re scur­tă turis­tul din Crai­o­va.

Pri­ma data a venit cu buni­cii la mare. „Cred că aveam vreo 7 ani, era în ‘85. Sta­țiu­nea asta a rămas neschim­ba­tă. Cu tim­pul mi-am con­vins și pri­e­te­nii să vină. Am o gaș­că de vreo zece care e pre­zen­tă în fie­ca­re an aici”, poves­teș­te Cor­nel.

Cap Auro­ra se stră­ba­te în maxim 10 minu­te dacă gră­bești pasul puțin. „Dacă te încor­dezi un pic arunci cu pia­tra din­tr-un capăt în altul”, glu­meș­te un turist.

Să se schim­be, dar nu mult: „N‑aș vrea să fie Hawaii aici”

La tera­se nici turiș­tii, dar nici vân­ză­to­rii nu sunt la fel de agi­tați ca în sta­țiu­ni­le veci­ne, Saturn, Venus, Jupi­ter sau Nept­un. Aici se petre­ce totul la o vite­ză mai mică, ca într‑o zi neo­biș­nu­it de căl­du­roa­să de pe la jumă­ta­tea lui sep­tem­brie.

Hote­lu­ri­le s‑au stră­du­it să-și dea jos far­dul comu­nist, dar încă nu le‑a ieșit. La Cap Auro­ra ar fi nevo­ie de câte­va inves­ti­ții care să schim­be fața sta­țiu­nii. „Dar să nu se schim­be prea mult în bine că n‑aș vrea să fie Hawaii aici și să ne inva­de­ze turiș­tii din Cos­ti­nești și Mama­ia. Vă dați sea­ma ce-ar fi?”, spu­ne pe ton glu­meț Mari­na, o turis­tă din Galați, care vine în fie­ca­re an la Cap Auro­ra.

De vân­za­re, dar nu se cum­pă­ră

Unde­va în par­tea dreap­tă a sta­țiu­nii, ime­di­at după pla­jă, se aude un ple­os­că­it. Coper­ti­na unei tera­se dansea­ză con­du­să de vânt. E lun­gă de vreo 20 de metri și e pus­tie. În capăt tro­nea­ză un cup­tor mare. În locul căr­bu­ni­lor sunt sti­cle de plas­tic, amba­la­je de chip­suri și alte gunoa­ie. A fost scoa­să de vân­za­re de mul­tă vre­me. Anu­nu­țul cu numă­rul de tele­fon se mai ține într-un punct și se cla­ti­nă dintr‑o par­te în alta, gata să cadă.

Tine­re, lasă betoa­ne­le pus­tii în gri­ja natu­rii. Când vii la anul o să cre­as­că aici copaci și o să vii cu arhe­o­lo­gii dacă vrei să mai găsești ceva din locul ăsta. Uite, mergi zece metri mai înco­lo, ai peș­te proas­păt, adus de dimi­nea­ță de la pes­cari și o să mănânci de te lingi pe dege­te vreo două ore”, mă sfă­tu­ieș­te un turist și-mi ara­tă cu dege­tul fix locul în care tre­bu­ie să ajung. Pe tera­să sunt câți­va oameni care râd cu câte­va paha­re de bere în față. Deo­cam­da­tă nu mănân­că nimeni peș­te.

Roman­tic și cu bate­ri­i­le încăr­ca­te 

În Cap Auro­ra dis­trac­ția de sea­ră e des­tul de dis­cre­tă. „Se găseș­te în cele­lal­te sta­țiuni din apro­pi­e­re, la doi pași, 15 minu­te de mers pe jos. Sea­ra e liniș­te aici. Și e atât de roman­tic cum nici nu vă ima­gi­nați. Plim­bă­ri­le pe pla­jă îți încar­că bate­ri­i­le până anul vii­tor”, spu­ne un turist de 42 de ani, venit de la Tul­cea.

Pără­sim Cap Auro­ra când înce­pe să se înche­ie ziua de pla­jă. Încă mai sunt turiști. Câți­va au ieșit de sub umbre­le­le de paie și stau cu mâi­ni­le întin­se, aștep­tând ca raze­le soa­re­lui să-și facă dato­ria.

Yahoo! News va con­ti­nua seri­a­lul de arti­co­le des­pre lito­ra­lul româ­nesc. În epi­so­dul vii­tor vă pro­pu­nem un top al lucru­ri­lor fru­moa­se din sta­țiuni și prin­ci­pa­le­le schim­bări care ar tre­bui făcu­te.

Arti­co­lul inte­gral si gale­rie foto, pe ro.stiri.yahoo.com.

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele