IN MEMORIAM – Adrian Păunescu – 70

0
730

farmec.ro
carturesti.ro%20
Convorbire cu poetul Nicolae Dragoş despre Poetul Naţional ce-ar fi împlinit pe 20 iulie 70 de ani

Mă aflam la Clesneşti, sat din comuna gorjeană Glogova, cu o seară mai înainte. Excelentele mele gazde – actriţa Mariana Cercel şi poetul Nicolae Dragoş – făcuseră tot posibilul să mă simt bine. Cu o excepţie.

Maestrul şi publicistul Nicolae Dragoş mi-a refuzat – cu proverbiala-i modestie – un interviu. După o cină în familia artiştilor, am dormit bine şi m-am trezit inspirat. Îi spun domnului Nicolae Dragoş că pe 20 iulie se împlinesc 70 de ani de la naşterea prietenului nostru comun – Adrian Păunescu.

Şi-i propun să discutăm despre cum l-a cunoscut domnia sa, fiind unanim recunoscută relaţia lor amicală de peste 50 de ani şi despre autografele primite. A acceptat imediat şi, sub umbra unei halângi de vie, ne-am pus pe tăifăsuit.

– Cam de prin ce an aţi avut norocul să-l cunoaşteţi pe Adrian Păunescu?

– Nici nu-mi vine să număr anii. Eram atât de tineri, fireşte, el mai tânăr cu cinci ani ca mine, să tot fi fost 1959-1960. Mă aflam în ultimul an de facultate şi făceam practică, fiind student, la revista Luceafărul. Urmam o secţie de literatură şi critică literară. Pregătirea la acea secţie să făcea şi pentru a profesa în învăţământ, dar şi în edituri, la reviste. La secţia poezie-redactori îi aveam colegi de an pe Ion Brad şi pe poetul Niculae Stoian.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

În acea perioadă, pe când eram la Luceafărul, a intrat în birou un tânăr zvelt, înalt, destul de îndrăzneţ în modul de manifestare. S-a recomandat – parcă însoţit de conştiinţa viitoarei lui prezenţe pe scena literară

– „”Sunt Adrian Păunescu!” Aşa am aflat că tânărul din faţa mea, repet, zvelt, înalt, – poate fusiform la acea vreme -, era elev la un liceu din Bucureşti. Perioadă despre care avea să scrie mai târziu că studia la fosta Şcoală de fete, fiind singurul băiat din clasa lui, restul numai fete.

– Şi, ca olteni, v-aţi apropiat repede?

– Ca băieţi de vârste apropiate, am comunicat fără ezitări şi am putut afla rapid că elevul Adrian Păunescu fusese deja remarcat cu prilejul unei întâlniri a redactorilor revistei cu elevi ai liceului, respectiv de către Mihu Dragomir şi Niculae Stoian.

– Cunoaşteţi şi cum se făcuse remarcat?

– Cred că mărturisirea pe care mi-a făcut-o poetul Niculae Stoian trebuie readusă în prezent. Pentru că, într-un fel, îl exprimă pe Adrian Păunescu de atunci şi dintotdeauna. Elevii se aflau în sală, iar poeţii redactori ai Luceafărului pe scenă. După ce Mihu Dragomir, Niculae Stoian şi ceilalţi au recitat cu parcimonie, desigur, din creaţia proprie, şi au exprimat unele opinii despre prezent şi literatură – probabil în limitele şi orizonturile acelei perioade -, cineva dintre oaspeţi, Mihu Dragomir probabil, a întrebat dacă dintre elevi scrie cineva poezie.

S-a ridicat Adrian Păunescu, care invitat să citească din poeziile lui a avut parte de primul debut în public. În calitate de recitator al propriilor creaţii. Avea în mână uin caiet în care scrisese poeziile acelei vârste, o parte, desigur. Ajuns lângă tribună – masa oaspeţilor liceului, nu s-a lăsat până nu şi-a citit întreg caietul.

Continuarea articolului, în gorjeanul.ro, 18.07.2013.


piese-auto-mangalia.ro

farmec.ro


Leave a Reply