Liberalul Varujan Vosganian face pe blogul personal o radiografie acidă a clasei politice o dată cu adoptarea votului uninominal.
“Votul uninominal, în loc să aducă o îmbunătăţire a vieţii noastre politice, a contribuit la degradarea acesteia. Nicidând nu am fost martori ai trădărilor de tot felul, al negoţului pentru obţinerea de candidaturi şi pentru obţinerea de voturi ca in ultimii patru ani. Nu cred că exagerez spunând că, faţă de listele iniţiale, validate în Parlament, cel puţin 80 de parlamentari s-au mutat de colo-colo, de la un partid la altul, ba chiar, uneori, cu dus-întors.
Partidele politice au acceptat votul uninominal în urma uriaşei presiuni a opiniei publice, a ferventelor campanii de presă. De fapt, nici clasa politică şi nici alegătorii nu erau pregătiţi pentru votul uninominal. Unii spun că varianta de vot uninominal aleasă e de vină. Cealaltă formulă, în care câştigătorul ia totul, a fost respinsă de Curtea Constituţională. Vă imaginaţi că, într-o astfel de variantă, USL ar fi câştigat, fără nicio problemă, peste 80% din mandate, UDMR s-ar fi înjumătăţit, ARD abia ar fi încropit grupuri parlamentare, iar partidul DD ar fi fost pe nicăieri.
Votul uninominal a “reuşit” câteva lucruri, in primul rând, să scumpească teribil lupta electorală. Cred că faţă de 2004, cheltuielile însumate ale tuturor candidaţilor sunt de patru-cinci ori mai mari. Înainte erau două capete de listă, acum, practic, fiecare candidat e în fruntea listei, ceea ce necesită cheltuieli suplimentare de imagine. Mita electorală, prin personalizarea candidaţilor, a căpătat proporţii considerabile şi s-a diversificat până la hilar. Candidatul nu livrează alegătorilor idei şi modele de comportament, ci saltele, treninguri, ceasuri electronice din plastic, fesuri, fulare, mănuşi, şorţuri pentru gospodine, genţi cu rechizite, pantofi, bocanci de iarnă (stângul înainte de alegeri şi dreptul după, numai în caz de căştig, altminteri alegătorul rămâne doar cu ţopăiala), godaci, curcani, pui zburaţi, peşte, ulei, zahăr, orez (vestitul UZO), pelerinaje la mănăstiri etc.etc. Tejghelele electorale sunt ticsite cu marfă, cel mai adesea de provenienţă chinezească, atunci când e vorba de îmbrăcăminte, şi de provenienţă ocultă, atunci când e vorba de alimente. Cum bine vă imaginaţi, negoţul electoral este exceptat de la plata TVA.
Cea mai tristă consecinţă a votului uninominal este decăderea umană. Candidaţii nu sunt, adesea, printre liderii politicii locale. Unii dintre ei ajung, prin mecanismul votului, din întâmplare în Parlament. Neavând o carieră politică nici în spate, nici înainte, obiectivul lor este acela de a-şi maximiza mandatul. Ceea ce presupune, obligatoriu, situarea de partea puterii. Parlamentul se transformă într-un fel de jgheab care se apleacă spre guvernare şi mulţi parlamentari se lasă să curgă, prin ţevăria ademenelilor ori a şantajelor, de la deal la vale. Ca să nu mai vorbim de momentul alcătuirii listelor, când cei care nu mai au loc undeva, se mută în altă parte, ca la cinematograf când, după începerea spectacolului, altcineva ţi-a ocupat locul şi te aşezi unde găseşti liber.
Am trăit în aceşti ultimi ani multe decepţii. Am să mă refer doar la una dintre ele. Senatorul de Teleorman, Romeo Nicoară, este un om tânăr, cu farmec. Este un produs politic al PNL, de a cărui destoinicie şi loialitate nu se îndoia nimeni. În fine, un tânăr cu viitor şi cu resurse. Întâmplarea a făcut ca în anul 2008, intrarea lui să fie o surpriză, chiar şi pentru el însuşi. Filiala Teleorman, unde a fost acceptat mai mult din politeţe faţă de centru, nu l-a integrat, el însuşi nu a avut puterea să se impună, astfel încât filiala, în situaţia în care mai toate candidaturile deveneau eligibile, nu l-a mai dorit. Iar altă filială care să şi-l asume nu s-a găsit, în condiţile în care PNL nu mai are aproape cinci sute de candidaturi, ca in 2008, ci mai puţin de jumatate, iar multe dintre ele au mari şanse să devină mandate parlamentare. În momentul care alţi colegi de-ai noştri ameninţau cu plecarea din partid dacă nu se găseşte o soluţie pentru dânşii, Romeo Nicoară a declarat că, indiferent ce se va întâmpla, el nu va părăsi PNL. L-am lăudat pentru asta în faţa grupurilor parlamentare. Ce să vezi? La depunerea candidaturilor l-am găsit pe Romeo Nicoară pe listele PP-DD!
Am dat acest caz, dar ele se multiplică cu zecile. Parlamentari care în 2012 candidează pentru alte liste decât cele pentru care au candidat în 2008. M-am întrebat, ce îl face pe un tânăr care are deja ani buni petrecuţi în politică, a fost senator şi, într-o viitoare guvernare, avea şanse să ocupe o funcţie publică meritorie, să meargă la Partidul Popular (!?). Mă gândesc că, pentru unii, Parlamentul e un mod de supravieţuire. Alţii sunt orbiţi de dorinţa de a se răzbuna pe cei care i-au ignorat. Alţii, pur şi simplu, cred că partidul e ca un fel de fabrică, dacă nu-ţi măreşte salariul sau intri, pentru o perioadă, în somaj tehnic, îţi cauţi serviciu în altă parte.
Iarăşi trist e că de această boală a transhumanţelor peste munţii golaşi ai rătăcirilor de tot felul se contaminează şi tânăra generaţie politică. Oamenii nu mai intră în politică din convingere. Nu mai ştim care sunt unii şi care sunt alţii. Intrăm într-o învălmăşire care, cum se vede, degenerează în devălmăşie.
pesurse.ro si: vosganian.ro, 4 nov.2012.
