Ce a descoperit primarul Cristian Radu după 100 de zile de mandat

0
215

Escroci pe banii statului: 15 familii din Mangalia subînchiriau apartamentele ANL obţinute ilegal

Escroci pe banii statului: 15 familii din Mangalia subînchiriau apartamentele ANL obţinute ilegal

Pri­ma­rul Man­ga­li­ei, Cris­ti­an Radu, a făcut un scurt bilanţ al celor 100 de zile de man­dat. Nu au putut fi pre­zen­ta­te toa­te demer­su­ri­le sau pro­iec­te­le ori nego­ci­e­ri­le duse pe par­cur­sul aces­tor 100 de zile, însă, în linii mari, au fost atin­se pro­ble­me pre­cum fur­ni­za­rea căl­du­rii, câi­nii fără stă­pâni, lip­sa locu­inţe­lor, vii­to­rul sezon esti­val şi pre­gă­ti­ri­le afe­ren­te, atra­ge­rea de noi inves­ti­tori. În cadrul unui inter­viu mai amplu, din care vă vom reda în edi­ţi­i­le vii­toa­re, Cris­ti­an Radu a menţio­nat că des­chi­de Man­ga­lia inves­ti­to­ri­lor, intenţionând să adu­că în sudul lito­ra­lu­lui inclu­siv BMW.

Am trans­mis scri­sori tutu­ror amba­sa­de­lor din Româ­nia, lansând ast­fel invi­ta­ţia de a ne vizi­ta muni­ci­pi­ul, a decla­rat Radu. În schimb, a spus aces­ta, a fost nevo­it să infor­meze toţi inves­ti­to­rii sau per­soa­ne­le fizi­ce care spe­rau că vor con­strui în Pădu­rea Como­ro­va că îi pare rău, dar au fost păcă­li­ţi. Au fost păcă­li­ţi, cine­va a vrut să pâr­jo­leas­că Man­ga­lia, iar eu nu am de gând să las să se întâm­ple asta. Ori­cum, dosa­rul Pădu­rii Como­ro­va este la DNA, a mai spus edi­lul, pe par­cur­sul dis­cu­ţi­ei el lansând şi săgeţi înspre fos­tul pri­mar al Man­ga­li­ei, actu­a­lul depu­tat PDL Zan­fir Ior­guş.

Repor­ter: Se împli­nesc 100 de zile de man­dat. Ce aţi reu­şit să rea­li­za­ţi până acum?

Cris­ti­an Radu: În pri­mul rând, aş înce­pe cu ce nu am reu­şit să rea­li­zez până acum, cu ce mi-aş fi dorit tare mult să fac. Nu am reu­şit, în cele 100 de zile, să ne orga­ni­zăm aşa cum ar fi tre­bu­it la nive­lul pri­mă­ri­ei. Apa­ra­tul pri­mă­ri­ei încă nu fun­cţio­nea­ză la para­me­trii nor­mali, aşa cum mi-aş fi dorit. Deo­cam­da­tă mai am de aştep­tat.

Rep.: Adi­că nu aveţi oameni cu care să lucra­ţi?

C.R.: Nu, avem oameni cu care să lucrăm, iar apa­ra­tul din cadrul Pri­mă­ri­ei Man­ga­lia nu fun­cţio­nea­ză aşa cum mi-aş fi dorit.

Rep.: Şi, reve­nind la rea­li­zări, care sunt aces­tea?

C.R.: În al doi­lea rând, mă bucur că am deblo­cat două pro­iec­te des­tul de impor­tan­te pen­tru Man­ga­lia, şi aici mă refer la un pro­iect de 3,5 mili­oa­ne de euro, fon­duri euro­pe­ne, un pro­iect care pro­mo­vea­ză turis­mul din sud. E vor­ba des­pre pro­iec­tul “Cal­la­tis — isto­rie la malul mării”.

Al doi­lea pro­iect se refe­ră la un club nau­tic 1,3 mili­oa­ne de euro, tot din fon­duri euro­pe­ne. Mai mult, avem un pro­iect pri­vind moder­ni­za­rea cana­li­ză­ri­lor din Man­ga­lia, în valoa­re de 3,5 mili­oa­ne de euro, de la Minis­te­rul Dezvol­tă­rii. Menţio­nez, la capi­to­lul rea­li­zări, şi trans­por­tul în comun, care e aproa­pe de rezol­va­re, va fun­cţio­na cât de curând la para­me­tri nor­mali, dar ori­cum asi­gu­răm gra­tu­i­ta­te ele­vi­lor, cadre­lor didac­ti­ce, pen­sio­na­ri­lor, vete­ra­ni­lor de răz­boi, per­soa­ne­lor cu diza­bi­li­tă­ţi şi însoţi­to­ri­lor aces­to­ra. Tot la rea­li­zări aş punc­ta că este aproa­pe de a se fina­li­za pre­lu­a­rea punc­te­lor ter­mi­ce. Şti­ţi că în 2012 noi avem o pro­ble­mă ruşi­noa­să în Man­ga­lia: fur­ni­za­rea agen­tu­lui ter­mic. Reac­ti­văm o com­pa­nie — vor­bim de “G.O.L.D.”- şi pre­luăm punc­te­le ter­mi­ce pen­tru ca acest ser­vi­ciu să se întoar­că la pri­mă­rie şi să nu mai avem pro­ble­me la iar­nă.

Îi pot asi­gu­ra pe locu­i­to­rii Man­ga­li­ei că la iar­nă vom avea apă cal­dă şi căl­du­ră la un preţ real. La un preţ real spu­neam tot tim­pul, în jurul a 300 de lei giga­ca­lo­ria, aşa cum se întâm­plă în ori­ce oraş din Româ­nia. Mai mult, se lucrea­ză intens la intro­du­ce­rea reţe­lei de gaz. Încer­căm să avem gaz la fie­ca­re punct ter­mic, înce­pând cu aceas­tă iar­nă. Se dis­cu­tă acum la nivel de guver­ne, român şi bul­gar, pen­tru că este vor­ba de o con­duc­tă de gaze care tranzi­tea­ză cele două ţări, dar avem asi­gu­rări că până la sfârşi­tul toam­nei vom avea gaz şi la Man­ga­lia.

Rep.: Vom reve­ni asu­pra ter­mo­fi­că­rii, dar, între timp, spu­neţi-ne ce aţi între­prins pen­tru rezol­va­rea unei alte pro­ble­me strin­gen­te: lip­sa locu­inţe­lor.

C.R.: Vom da în folo­sinţă două blo­curi a câte 18 apar­ta­men­te, unde­va în noiem­brie — decem­brie, pen­tru că mai avem de fina­li­zat câte­va docu­men­te. Vor­bim des­pre locu­inţe de închi­ri­at şi locu­inţe soci­a­le. În plus am luat o deci­zie care vizea­ză sta­ţiu­nea Nept­un, unde exis­tă 50 de apar­ta­men­te, gar­so­ni­e­re, pe care le aveam în admi­nis­tra­re şi le mai folo­seam vara, când mai veneau arti­ş­tii. Am spus că, având 700 de cereri de locu­inţe, nu se poa­te să le mai ţinem aşa. Le vom da spre folo­sinţă tine­ri­lor, dar nu numai. Am mai spus‑o: locu­inţa nu este un lux, ci o nece­si­ta­te.

Va tre­bui să vedem ce facem şi cu cei care, atunci când au depus cere­re, aveau 35 de ani, iar cere­ri­le au fost depu­se acum 7–8 ani de zile. Va tre­bui să găsim şi pen­tru acest lucru o rezol­va­re, pen­tru că oame­nii vin în fie­ca­re zi la audienţă. 75%-85% din soli­ci­tă­ri­le din audienţe sunt lega­te de lip­sa locu­inţe­lor. Prin urma­re, avem deja depu­se la Minis­te­rul Dezvol­tă­rii 2 cereri pen­tru 100 de locu­inţe prin ANL şi 100 de locu­inţe soci­a­le, în con­di­ţi­i­le în care în Man­ga­lia s‑au făcut în jur de 200 de locu­inţe în 20 de ani. Noi încer­căm să facem 200 pe an. Refe­ri­tor la cele 700 de cereri de locu­inţe câte sunt depu­se la pri­mă­rie, în 2–3 ani de zile maxim vreau să rezol­văm aceas­tă pro­ble­mă.

Rep.: Cum anu­me vor fi tri­a­te aces­te soli­ci­tări, la repar­ti­za­re, ca în man­da­te­le tre­cu­te, când pri­mii care au bene­fi­ci­at de ANL-uri au fost oameni ai pri­mă­ri­ei, care nu aveau nea­pă­rat nevo­ie de ast­fel de locu­inţe?

C.R.: Sub nici o for­mă. Mi-aţi ridi­cat min­gea la fileu. Deja am eli­be­rat 15 locu­inţe, sau sunt în curs de eva­cu­a­re, fiind­că au fost date unor fami­lii care nu aveau drep­tul să deţi­nă ace­le locu­inţe soci­a­le. Chiar avem fami­lii cu pro­ble­me rea­le şi n‑au prins un loc, pen­tru că atunci când au fost făcu­te aces­te repar­ti­zări, prin anii 2006–2007, au con­si­de­rat că poa­te e mai bine să dea unor anga­ja­ţi care mai aveau locu­inţe.

Vom pre­zen­ta o situ­a­ţie rea­lă cu toţi cei care au pri­mit repar­ti­ţie, şi cu toa­te ace­le dosa­re care nu erau întoc­mi­te cores­pun­ză­tor acei oameni, cele 15 fami­lii, subîn­chi­ri­au apar­ta­men­te­le, ceea ce este ile­gal! Ei aveau unde să locu­ias­că, am făcut o anche­tă pe acest subiect, iar cele 15 fami­lii sunt în curs de eva­cu­a­re. Pe unii din­tre ei îi vedeam, de curând, pe holu­ri­le pri­mă­ri­ei şi spu­neau: dom­nu­le, aveţi ceva cu noi? Nu am nimic, dar atâ­ta timp cât avem soli­ci­tări în Man­ga­lia de la per­soa­ne care nu au locu­inţe, iar ei au o locu­inţă a lor, iar apar­ta­men­tul ANL îl subîn­chi­ri­a­ză, ceea ce este ile­gal — până la urmă vor­bim şi de veni­turi, ori ori­ce venit se impo­zi­tea­ză, numai că ei nu aveau cum să declare acel venit, deci nu plă­teau nimic -, atunci îi eva­cuăm. Apar­ta­men­te­le oda­tă eli­be­ra­te, sunt repar­ti­za­te altor fami­lii.

Rep.: Dar, în afa­ră de eva­cu­a­re, aţi anu­nţat orga­ne­le de anche­tă?

C.R.: Toa­te la tim­pul lor. Nu lăsăm lucru­ri­le aşa, dar toa­te la tim­pul lor. Pot să vă mai spun că în man­da­te ante­ri­oa­re au fost lua­te deci­zii elec­to­ra­le sau hao­ti­ce, prin urma­re în Man­ga­lia sunt în muni­ci­piu con­stru­cţii fără auto­ri­za­ţii sau pe dome­ni­ul public. Pur şi sim­plu a fost con­stru­i­tă casă pe şosea. Cum au fost lua­te ast­fel de tere­nuri? Vom pre­zen­ta un raport şi veţi vedea nume cunos­cu­te din Man­ga­lia. Vor­bim de patri­mo­ni­ul Man­ga­li­ei. Cum în ori­ce dome­niu exis­tă băieţi deş­te­pţi, şi la Man­ga­lia exis­tă băieţi deş­te­pţi care au pus mâna pe patri­mo­ni­ul ora­şu­lui. Şi, cul­mea, unii din­tre ei mai au şi tupe­ul să can­di­de­ze. Îi aştept. Dacă cum­va au tupe­ul să can­di­de­ze, veţi vedea, de fapt şi dacă nu can­di­dea­ză vom ară­ta locu­i­to­ri­lor Man­ga­li­ei cum a fost van­da­li­zat ora­şul.

Rep.: Aici vă refe­ri­ţi la dom­nul Zan­fir Ior­guş sau şi la dom­nul Cla­u­diu Tusac?

C.R.: Nu dau nume. Vă voi pre­zen­ta docu­men­te.

Rep.: Aţi adus în dis­cu­ţie ce s‑a întâm­plat îna­in­tea man­da­tu­lui dvs. Dar, şi dum­ne­a­voas­tră vi se reproşea­ză că încer­ca­ţi să îi mulţu­mi­ţi pe cei care v‑au aju­tat în cam­pa­nie, ofe­rin­du-le diver­se fun­cţii…

C.R.: Con­cret?

Rep.: De exem­plu, la Şan­ti­e­rul Daewoo, se dis­cu­tă des­pre numi­rea dom­nu­lui Miti­că Pepi.

C.R.: Dom­nul Pepi este pro­fe­sor uni­ver­si­tar, nu ştiu cine v‑a spus că a fost pus la DMHI. Dacă sunt dis­cu­ţii, nu mă impli­ca­ţi pe mine. Eu m‑aş bucu­ra dacă ar fi aşa, pen­tru că ar veni un pro­fe­si­o­nist, dar nu eu numesc direc­to­rii în şan­ti­er. Vor­bim aici de un Guvern, de un minis­ter, nu Radu Cris­ti­an, pri­ma­rul muni­ci­pi­u­lui Man­ga­lia, pune sau numeş­te.

Rep.: Dar la insti­tu­ţi­i­le de învă­ţământ?

C.R.: La cine vă refe­ri­ţi? La Lice­ul Cal­la­tis, da? La fel, nu pri­ma­rul numeş­te. Că este vor­ba de o coin­ci­denţă, poa­te între­ba­ţi ele­vii de aco­lo şi cadre­le didac­ti­ce de aco­lo dacă au ceva de obiec­tat. Aşa cum aţi punc­tat şi dvs. în zia­rul dum­ne­a­voas­tră, sun­tem rude, dar nu eu numesc la şcoli. Sunt un om al trans­pa­renţei şi vă spun că, şi rude să am, nu pro­mo­vez în fun­cţii nuli­tă­ţi. Eu nu am mul­te rude în Man­ga­lia, dar v‑aş da un exem­plu: dacă o rudă a mea ar lucra în pri­mă­rie — dar vă spun că nu am rude în pri­mă­rie — şi nu şi-ar face dato­ria, ar fi pri­ma care ar ple­ca.

Rep.: Alt reproş care vi se adu­ce este legat de câi­nii fără stă­pân.

C.R.: Aş vrea ca oame­nii care îmi reproşea­ză mie să reproşe­ze celor care au fost îna­in­te, pen­tru că pe acest sec­tor nu s‑a făcut nimic în ulti­mii 20 de ani. Aş vrea să reproşe­ze celor de dina­in­te, nu mie. Ace­lor câr­co­ta­şi care stau tot tim­pul pe blo­guri şi comen­tea­ză, le trans­mit să vină să pună mâna la mun­că. Eu nu am timp nici să mănânc de mul­te ori, nu am timp să stau pe blo­guri, dar cei care stau şi pos­tea­ză înseam­nă că sunt rela­xa­ţi. Le spun în felul urmă­tor aces­tor pos­taci: să se docu­men­te­ze, că văd că ştiu să scrie pe Inter­net, să vadă cum au rezol­vat cei din Ger­ma­nia pro­ble­ma câi­ni­lor şi vor vedea că în pri­mul rând au fost ste­ri­li­za­ţi câi­nii cu stă­pân, nu cei fără stă­pân. Aceşti câini fără stă­pân sunt rodul celor cu stă­pân.

Astăzi (ieri‑n.r.), la Cer­na­vo­dă, şti­ţi clar că, împre­u­nă cu un ONG de spe­cia­li­ta­te, s‑a des­chis un adă­post pen­tru ani­ma­le. Şi noi vrem să facem un adă­post pen­tru câini. Aceş­tia sunt paşii de urmat şi puteau fi făcu­ţi şi până acum, dar alţii, îna­in­te, au fost inte­re­sa­ţi cum să mai vân­dă un teren către un veri­şor, un cum­nat, o rudă, cum să mai dea un ANL la cunos­cu­ţi. Astea au fost până acum pri­o­ri­tă­ţi­le în Man­ga­lia. Eu am alte pri­o­ri­tă­ţi, eu nu am venit la pri­mă­rie să fiu sim­pa­tic, că nu aveam ce face aca­să.

Rep.: Să reve­nim la pro­ble­ma căl­du­rii. Am dis­cu­tat cu mai mulţi con­si­li­eri, pen­tru a mă lămuri cum veţi rezol­va pro­ble­ma, iar ei m‑au îndru­mat către dum­ne­a­voas­tră… Ei nu şti­au?

C.R.: Foar­te fru­mos din par­tea lor şi le mulţu­mesc. Ştiu şi dânşii cum se rezol­vă, dar s‑au gân­dit că eu sunt ini­ţi­a­to­rul. Să şti­ţi că acum în Con­si­li­ul Local se lucrea­ză, nu mai sunt disen­siuni pen­tru că venim cu pro­iec­te con­cre­te pen­tru ora­şul Man­ga­lia. Pri­mul pas a fost făcut: a fost denu­nţat, rezi­li­at con­trac­tul cu Cal­la­tis Therm. Acum sun­tem la pasul doi: înfi­inţăm o soci­e­ta­te din Gold — care, prin 2007 a fost lăsa­tă cu dato­rii…

Rep.: Când va înce­pe acti­vi­ta­tea noii soci­e­tă­ţi? Şi cum veţi pre­lua ace­le cen­tra­le, pen­tru că aveţi niş­te bani de plătit pen­tru inves­ti­ţi­i­le Cal­la­tis Therm?

C.R.: Într‑o săp­tămâ­nă-două noua soci­e­ta­te înce­pe acti­vi­ta­tea. Şi reve­nind la Gold, pri­ma­rul de la acea dată, putea şter­ge dato­ri­i­le soci­e­tă­ţii, dacă pro­fi­ta de o ordo­nanţă din 2007, dar nu l‑a inte­re­sat, era prin Pădu­rea Como­ro­va, la măsu­rat. Şi ce a făcut? A închis uşi­le soci­e­tă­ţii, pen­tru a nu plăti dato­ri­i­le. Noi acum reac­ti­văm Gold, am des­chis o soci­e­ta­te din Gold, pen­tru a rămâ­ne Gold cu dato­ri­i­le — să vedem până la urmă ce facem cu ele — şi vom pre­lua punc­te­le ter­mi­ce. Vreau să vă spun un lucru şi îmi asum ce spun: încă sunt oameni în Man­ga­lia care nu-şi doresc ca pri­mă­ria şi Con­si­li­ul Local să fur­ni­ze­ze apă cal­dă şi căl­du­ră la iar­nă. Nu-şi doresc acest lucru şi ne frâ­nea­ză acţiu­ni­le.

Rep: Cum rămâ­ne cu banii către Cal­la­tis?

C.R.: Ne jude­căm, pen­tru că am mari sus­pi­ciuni refe­ri­toa­re la ace­le dato­rii. Şti­ţi că eu pro­vin din­tr-un anu­mit sis­tem, iar până în febru­a­rie am instru­men­tat acel dosar şi vor­bim des­pre o fir­mă-căpu­şă, de niş­te infrac­tori…

Rep.: Mă scu­za­ţi, dar până nu se defi­ni­ti­vea­ză un pro­ces şi nu exis­tă o con­dam­na­re, toa­tă lumea bene­fi­ci­a­ză de pre­zu­mţia de nevi­no­vă­ţie, nu?

C.R.: Acea fir­mă era o căpu­şă, nu era pro­du­că­tor de com­bus­ti­bil, nici măcar nu era la pri­ma mână, ci la a patra mână, asta ce înseam­nă? A fost vor­ba de inte­re­se finan­ci­a­re, mili­oa­ne de euro din banii popu­la­ţi­ei. Cal­la­tis Therm a fost un inter­me­di­ar, cre­at în 2003.

Rep.: Până la urmă, dacă nu lua­ţi cen­tra­le­le, plă­tind sau nu acea sumă soli­ci­ta­tă de Cal­la­tis Therm în con­tul unor inves­ti­ţii, ce veţi face? Veţi face ce spu­nea şi un con­si­li­er local, intra­ţi în cen­tra­le, le lua­ţi cu forţa?

C.R.: Da. Dar asi­gur cetă­ţe­nii că vor avea apă cal­dă şi căl­du­ră.

Vom reve­ni.

Ale­xan­dra ANTON, Repli­ca, Vineri, 5 oct.2012.

Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply