Camelia Florescu – Un tulburător echilibru între muzică şi poezie

0
370

MIRCEA NICOLAU: Înainte de toate, aş dori să-i mulţumesc Cameliei Florescu, care a avut răbdare să-mi răspundă la toate întrebările şi mi-a furnizat o serie de materiale inedite. Artista a păstrat cu meticulozitate, atât articole din presă, cât şi programe de sală ale unor importante festivaluri şi concursuri. 

Muzica anilor ’80 a fost, este şi va rămâne la modă, prin calitatea liniei melodice, a versurilor şi a interpretării. Peste tot în lume, inclusiv la noi, există acea nostalgie optzecistă, care a început încă din prima parte a anilor ’90. Este o epocă care acum se studiază în cărţile de istorie. Eu fac parte din generaţia “Noi, în anul 2000, când nu vom mai fi copii…”. Am fost ultima generaţie de “pionieri ai patriei”.

Pentru cei care nu ştiu, până în 1990, în România existau un singur post de televiziune (TVR), trei posturi de radio (România 1, România 2, România 3) şi o singură casă de discuri (Electrecord).

Anii ’80 în România, au fost cei mai grei ani ai epocii Ceauşescu (1965-1989). Obsedat de achitarea datoriei externe a României, cuplul Ceauşescu a impus nişte măsuri de austeritate care au dus la crize de aprovizionare cu alimente şi bunuri de larg consum. După 1984, s-a introdus raţionalizarea alimentelor de bază, iar în 1985, benzina a fost strict raţionalizată. De asemenea, electricitatea a fost raţionalizată, iluminatul stradal a fost redus, iar programul Televiziunii Române (singurul post TV din România până în 1990) a fost redus la doar două ore pe zi, începând cu 21 ianuarie 1985. Doar sâmbata şi duminica, românii aveau un program TV mai lung.

Cu toate acestea, muzica pop-rock românească din anii ’80 a fost şi este la mare căutare. Câteva dintre cele mai mari succese ale muzicii pop româneşti au apărut în perioada 1980-1989. Şi nu vorbim numai despre (în ordine alfabetică) Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Margareta Pâslaru, Angela Similea sau Dan Spătaru al căror palmares rămâne de neegalat.

După 1983-1984, au apărut în muzica românească tineri interpreţi talentaţi. Era nevoie de tineret pentru a reprezenta România la diferite manifestări culturale în ţară sau în străinătate.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Tinerii interpreţi din anii ’80, debutau fie la concursul TV “Steaua fără nume”, fie la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară de la Mamaia, reluat în 1983 după o pauză de 7 ani, sau la diferite festivaluri interjudeţene din ţară, cel mai important fiind “Trofeul Tinereţii” de la Amara, care se desfăşoară anual din 1968. Din păcate, festivalurile interjudeţene nu se transmiteau la radio sau televiziune.

O bună parte dintre aceşti interpreţi, lansaţi în perioada 1982-1989, au ajuns vedete incontestabile ale muzicii pop româneşti. Aceştia sunt (în ordine alfabetică): Luminiţa Anghel (Halip), Monica Anghel, Gabriel Cotabiţă, Cătălin Crişan, Adrian Daminescu, Gabriel Dorobanţu, Silvia Dumitrescu, Adrian Enache, Marina Florea, Loredana Groza, Daniel Iordăchioaie, Sanda Ladoşi, Carmen Rădulescu, Oana Sârbu, Marina Scupra, Ileana Şipoteanu, Aurelian Temişan, Anca Ţurcaşiu, etc.

Alţi interpreţi care s-au lansat în anii ’80, deşi au avut un palmares bun şi au plăcut la public, după 1990, datorită haosului care s-a instalat şi în lumea muzicală, au părăsit luminile rampei. Mulţi dintre aceştia nu au renunţat la muzică, ba chiar au avut de câştigat de pe urma ei, din toate punctele de vedere.

Din această categorie, face parte şi Camelia Florescu, laureată a concursului TV “Steaua fără nume” şi a Festivalurilor de Muzică Uşoară de la Mamaia şi Amara.

Înainte de a scrie despre activitatea Cameliei Florescu, aş dori să fac o precizare. În anii ’80, în muzica pop românească au existat trei interprete cu numele de Florescu: Camelia Florescu, Simona Florescu Dichiseanu (lansată în 1984, la Festivalul de la Mamaia) şi Lelia Florescu (lansată în 1987, tot la Festivalul Mamaia).

Camelia Florescu s-a născut pe 21 noiembrie 1964 la Craiova (Dolj). Ambii părinţi lucrau ca tehnicieni. Tatăl, Benoniu Florescu, era originar din Oltenia iar mama, Eugenia, este din Bucovina. Sora sa, Cristina, mai mică cu 7 ani, este medic.

În perioada 1972-1979, urmează clasele II-VIII, la Şcoala nr. 12 din Craiova, după ce urmase anterior clasa I (1971-1972), la Şcoala nr. 9 din acelaşi oraş. În timpul şcolii generale, începe se cânte la serbări şi evenimente şcolare.

În perioada 1979-1983, urmează cursurile Colegiul Naţional “Carol I” din Craiova (fostul Liceu de Matematică-Fizică “Nicolae Bălcescu”). Şi aici cântă la serbări şi manifestări şcolare. În timpul liceului, diriginta sa, Olga Curelaru, profesor de Limba şi Literatura Română, o încurajează să cânte şi să scrie poezii.

În toamna anului 1979, la începutul clasei a IX-a, este distinsă cu Premiul I la cea de-a IV-a ediţie a Festivalului-Concurs de Muzică Populară şi Uşoară “Florile Tinereţii” din Craiova, fiind remarcată de profesorul Eugen Mihăilescu, care se afla în juriu. Deşi anul şcolar începuse deja, acesta o admite pe tânăra elevă la cursurile Şcolii Populare de Artă din Craiova.

Astfel, în perioada 1979-1982, urmează în paralel cu Liceul, cursurile Şcolii Populare de Artă din Craiova, Secţia Canto-Muzică Uşoară, la clasa profesorului Eugen Mihăilescu. De asemenea, tot în această perioadă, colaborează cu Casa Armatei şi cu diverse instituţii de cultură din Craiova. În cadrul acestora, a făcut parte din colectivele de teatru, cenaclu poezie, muzică folk, muzică uşoară/pop.

Din 1979 şi până în 1986, participă la numeroase Festivaluri şi Concursuri Interjudeţene obţinând premii importante. O listă completă cu participările artistei la aceste festivaluri şi concursuri o găsiţi la finalul acestui material. […]

Vă invităm să citiți articolul integral în topromanesc.ro


Mangalia News, 25.09.2021.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply