Prima zi de grădiniţă / şcoală / liceu / facultate – Ioan Iacob

0
238

Prima zi de grădiniţă / şcoală / liceu / facultate – Ioan Iacob.

Am amintiri despre prima zi de grădiniţă de la Slănic Moldova, când mama Emilia a mers cu mine, cred că pe la ora 11, la doamna educatoare Roşca şi, după ce au vorbit între ele, mama m-a lăsat acolo, între copii, spunând că se duce după zahăr şi se întoarce repede. M-am acomodat repede cu copiii, mai ales că puteam să ne jucăm cu nişte cuburi, învăţam şi cântece, şi jocuri, era frumos. Şi uitasem de prima zi când mama plecase după zahăr. Mă sculam cu râvnă dimineaţa, să ajung primul la grădiniţă, să îmi pot alege ce cuburi vroiam eu. Odată, după ce învăţasem pasul la un joc popular, am venit acasă repetând tot drumul pasul acela, să nu îl uit, iar când am ajuns acasă m-am apucat să-i învăţ “pasul” şi pe părinţi… deh, nu erau bucuroşi să înveţe, la vârsta lor, “pasul de la grădiniţă”!

În prima zi de şcoală am făcut un careu, iar domnul Director Ionescu, profesor de matematică, ne-a vorbit “frumos şi riguros” despre disciplina din şcoală şi îndatoririle elevilor. Apoi ne-a luat în primire doamna învăţătoare Livia Bejan, eram ultima ei promoţie, după noi a ieşit la pensie. De la ea şi de la părinţii mei am moştenit aplecarea spre Desen. Doamna învăţătoare desena şi picta extraordinar.
Ţin minte că, în clasa a IV-a, am pus în scenă piesa “În împărăţia semnelor de punctuaţie”, unde eu eram personajul principal, Toderiţă. Aveam de jucat o scenă unde eu eram aşezat la o masă (formată, de fapt, din două mese alăturate, fiecare masă avea sub ea copii şi la un semn cele două mese se despărţeau şi apărea, de nu mă înşel, VIRGULA. Piesa s-a jucat în sala cinematografului (fostul Cazinou Regal din staţiune), colegii de sub masă îmi cereau și mie mâncare, eu le dădeam ceva, discret, dar spectatorii din sală s-au prins şi…, vorba lui Creangă…, zâmbeau a râde!

Nu mai ţin minte prima zi de liceu, crescusem şi acum aveam emoţii mai puţine pentru “prima zi de şcoală”, am urmat un liceu celebru din Bârlad, “Gheorghe Roşca Codreanu”, dar ţin minte numele domnului diriginte IANCU, profesor de matematică, numele doamnei ELENA RĂNCEANU, profesor de limba română, numele domnului TRAIAN NICOLA, profesor de chimie, numele…

După prima zi de facultate, la FILOLOGIE, la Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi, ţin minte plimbarea pe Copou, însoţiţi de domnul Prof. univ. Dr. ION CONSTANTINESCU şi dezbaterea care a avut loc între noi privind “tezele din iulie”.

Dar totul a trecut prea repede, acum aştept cu emoţie ca, peste peste ani, cei doi nepoţi ai mei din străinătate să meargă şi ei la…, să aibă şi ei amintiri despre…
Şi totul va trece şi pentru ei prea repede, căci aşa este lumea, aşa este viaţa, aşa este timpul. Trece prea încet când te grăbeşti şi prea repede când ai vrea să mai dureze. Probabil de aceea Eminescu făcea referire, într-unul din poemele sale nemuritoare, la “clipa cea repede ce ni s-a dat”.

Ioan Iacob, 13 septembrie 2021, București.

MN: Alte scrieri ce poartă semnătura dragului nostru colaborator, domnul Prof. Dr. Ioan Iacobputeți citi AICI.


Mangalia News, 13.09.2021.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply