2012. Început plin de speranță, avânt, nerăbdare și dorință de schimbare după un mandat presărat cu scandaluri (dizolvarea Consiliului Local, ședințe cu scântei, printre altele), delăsare (proiecte abandontate) și plătit polițe (amenzi, amenințări) model Tusac. Printre cei mai interesați de relansare și căpătare a unei doze vitale de Oxigen s-au aflat agenții economici locali, dar și cei din alte zone care sperau să pună bazele unor afaceri în sudul litoralului.
Tocmai de aceea, toate speranțele agenților economici au fost puse în brațele noii administrații, înfiripate în 2012, care s-a grăbit să le promită sprijin și liniște.
În acest sens, au fost organizate mai multe întâlniri cu oamenii de afaceri din oraș, cu investitorii din turism, s-au creat regulamente cu măsuri și sancțiuni stricte pentru cei care ar fi încercat să acționeze în defavoarea stațiunilor de interes național care aveau și încă au nevoie de reabilitare și șlefuire.
Optimismul plutea în aer, proiectele de modernizare a orașului și zonelor turistice erau așteptate cu nerăbdare, la fel realizarea unei agende de evenimente cultural-artistice menite să atragă un număr cât mai mare de turiști. De asemenea, se spera că activitățile de agrement, de creare a unor posibilități de destindere, altele decât plimbările pe faleză, băile de soare și spectacolele cu manele, vor apărea și vor fi promovate insistent.
Au urmat inspecțiile prin stațiuni, la care au participat edilul, unii consilieri locali, dar și o armată de funcționari publici care aveau misiunea de a nota problemele găsite pe teren, cu scopul logic de a fi rezolvate. Agendele funcționarilor s-au umplut, numai că, încet-încet, timpul a trecut, iar neregulile și necesitățile consemnate au rămas pe hârtie.
Visul ieșirii din impas părea și mai aproape de concretizare o dată cu venirea la Primăria Mangalia a unor funcționari și investitori din Israel, Cipru și Turcia. Mai mult, primarul ne-a dat asigurări că vor fi deschise făbricuțe la Mangalia, că vor fi create locuri de muncă, și că cei mai interesați sunt afaceriștii din orașul Karmiel. Potrivit declarației edilului, orașul Karmiel (Israel) ”are 50.000 de locuitori și 110 fabrici funcționale, iar în curând înfrățirea cu Mangalia va conduce la deschiderea unor microîntreprinderi în sudul litoralului”.
Timpul a trecut, dar nu și-a făcut apariția nicio fabrică, nu s-a creat niciun loc de muncă și n-a existat nicio preocupare pentru relansarea turismului din sudul litoralului.
Firmele mici, ”ajutate” să-și închidă porțile
Continuarea, în editiadesud.ro, 24.05.2016.
Follow us: @MangaliaNews, on Twitter and MangaliaNews PunctRo, to Facebook
Principiul competiţiei între oraşe este mai corect decît cel al deschiderii pieţelor oraşelor către firme din afară.
Aparent, nu e nimic în neregulă ca o firmă din Bucureşti sau Constanţa să cîştige o licitaţie publică pe SEAP pentru un proiect la Mangalia. Dacă e competitivă la o aşa mare distanţă de casa ei, bravo ei!
Problema, însă, nu e rezolvată.
În construcţii, competitivitatea vine din calitate, termene scurte (sau, măcar, respectarea lor) şi preţuri corecte.
Cînd ţii pe cazare şi masă echipa, de exemplu, cresc costurile de şantier. Plus alte cheltuieli logistice. Iar dacă nu respecţi nci termenele, şantierul se lungeşte şi cheltuielile aduc firma pe minus.
Cum poate, deci, o firmă din Slobozia sau Bucureşti să aibă preţ mai mic decît al unei firme locale? Dacă marja de negociere în jos la aprovizionare este limitată, nu e clar că trebuie să ne păcălească la calitate? Ca să nu mai vorbim de nerespectarea termenelor de execuţie…
În plus, se crează şi acel deficit comercial, în care Mangalia doar plăteşte lucrarea, iar banii firmei şi ai muncitorilor sînt cheltuiţi în oraşele lor de baştină.
Firmele din afara oraşului ar trebui, cel puţin, să angajeze forţa de muncă locală şi să se aprovizioneze de pe plan local, ca să stea în bugetul alocat. Cu cît e mai departe firma care are o ofertă atractivă, cu atît trebuie să fie mai dubioasă acea ofertă. Şi atunci, nu e clar că e mai atractiv să angajezi o firmă locală? Nu e clar că trebuie să atragem firme care să se stabilească la noi?
O afacere trebuie să fie profitabilă pentru toată lumea.
Prin urmare, ne întoarcem la nevoia de atrage activităţi care să se stabilească în ograda noastră, adică principiul competiţiei între oraşe pentru atragerea de activităţi stabile, cel pe baza căruia s-a ridicat Mangalia în anii din urmă.
Ceea ce s-a întîmplat rău în mandatele Tusac şi Radu Cristian a fost implementarea unor proiecte cu dedicaţie de la centru, pe linie de partid, iar efectele se văd şi sînt foarte scumpe.