Numele de Dobrogea al ţinutului danubiano-pontic reprezintă pronunţia otomană a onomasticului Dobrotici. Acesta era fiul boierului Balica, primul conducător care şi-a declarat independenţa faţă de Imperiul Bizantin. Regiunea a cunoscut o dezvoltare extraordinară, ajungând până la Gurile Dunării, sub stăpânirea lui Dobrotici.
Dr. Sorin Marcel Colesniuc, directorul Muzeului „Callatis”, ne-a declarat că etnia lui Dobrotici nu a fost stabilită deocamdată, istoricii considerând-ul român, bulgar sau turc creştinat. Numele Dobrotă este des întâlnit la români, motiv pentru care este posibil ca Dobrotici să fi avut origine românească. Unificarea ţinutului dobrogean, din secolul al XIV-lea, a rămas, în tradiţia istorică, legată de Dobrotiţă. În acea vreme, popoarele de origine turcă desemnau ţările după conducătorul lor.
În vremea unor conducători locali, cum ar fi Dimitrie, Satza, Tatos, Seslav, Balica, Dobrotici şi Ivanco, ţinutul dintre Dunăre şi Marea Neagră devine autonom, apoi independent şi apare în izvoarele istorice sub mai multe denumiri, printre care: Velacia minor, Bulgaria tertia, Graecia tomitană, Despotatus Vicinensis etc.
„În condiţiile slăbirii puterii Imperiului bizantin, dar şi a puterii bulgarilor, în jurul anului 1320 a luat fiinţă prima formaţiune statală – Ţara Cărvunei (Ţara Cavarnei) – sub conducerea lui Balica, care reuşeşte să-şi sporească autoritatea, sub tutela Bizanţului. În anul 1346, Balica se implică în luptele politice din Bizanţ. El trimite, în sprijinul împărătesei Ana de Savoia, un detaşament de 1.000 de oşteni, condus de fiii săi: Dobrotici (numit şi Dobrotiţă) şi Teodor”, a declarat şeful Muzeului „Callatis”.
Continuarea, în cugetliber.ro, 27.10.2015.
