Aurelia Lăpușan, conf. univ. dr. în cadrul Universității „Ovidius” – Departamentul de Limbi şi literaturi moderne şi știinţele comunicării:
„Spune-mi ce publicaţie citeşti, ca să-ţi spun cine eşti!”
Aurelia Lăpuşan, prozatoare, publicistă, poetă, mentor al generaţiei de gazetari ai Universităţii „Ovidius”, poate fi comparată cu un adevărat „chirurg” al societăţii în care trăim. Este omul care scrie cu pasiune, care se dedică în totalitate ţelurilor sale, care nu a uitat că, doar prin cultură şi prin păstrarea intactă a identităţii acesteia, putem să ne salvăm de la ceea ce modernitatea, de multe ori, ne fură: trecutul. A înfiinţat publicaţii regionale, a coordonat activităţi economice de difuzare şi editare, a conceput noi publicaţii şi a scris o serie de cărţi de excepţie. Aurelia Lăpuşan poate vorbi ore în şir, plină de patos, despre orice. Te captivează total şi-ţi deschide noi orizonturi. Este legătura dintre trecut şi prezent, este un om frumos, plin de emoţie, înzestrat cu o putere de muncă ce depăşeşte limitele normalului.
Reporter (R.): În timpul facultăţii, studenţii învaţă foarte multă teorie, dar fac din ce în ce mai puţină practică. Cum poate un tânăr absolvent de jurnalism, uşor stângaci, dar talentat, să răzbească în „jungla” mediatică?
Aurelia Lăpușan (A.L.).: Ca să calificăm ca junglă mediatică starea presei, ar trebui să facem o analiză mediatică a cauzelor şi efectelor acesteia asupra societăţii româneşti, dar nu este aceasta tema interviului. Oricât de sălbatică ar fi… jungla, ea adăposteşte şi frumuseţi năbănuite. Teoria este foarte bună, dacă este învăţată sistematic, temeinic şi dacă nu se abdică de la ea în practicarea meseriei. Eu cred că stângăciile se pot repara uşor, dar abdicarea de la etica şi deontologia acestei profesii este cel mai mare păcat, ce ţine de conştiinţă, demnitate, dar şi de educaţia fiecăruia.
R.: Cunoaşteţi, desigur, situaţia presei româneşti, dar sunteţi plină de optimism. Tabloidizarea gândirii este un fenomen foarte grav. Care credeţi că este soluţia pentru înlăturarea acestei boli, care se transmite atât de repede?
A.L: O soluţie, o reţetă exactă, nu există. Presa este oglinda societăţii, iar astăzi, societatea este ea însăşi tabloidizată. Presa s-a rupt de publicul său. Este cum ai face, astăzi, un chioşc de ziare aşteptând ca prim cumpărător un extraterestru. O publicaţie bună se întreţine prin fidelizarea cititorilor, prin sondaje care să stabilească gusturile, pretenţile, nevoile publicului, parafrazând un proverb cunoscut: „Spune-mi ce publicaţie citeşti, ca să-ţi spun cine eşti!”. În presă, reuşesc oamenii puternici, care au curajul să o ia mereu de la început. În această meserie reuşesc cei care cred în ei, dar şi în ceilalţi. Au de la părinţi, profesori, sentimentul de datorie faţă de ţară.
„AVEM UN PUBLIC FOARTE BUN, CA O PLASTILINĂ. DIN PĂCATE, NU AVEM MODELATORUL”
Vă invităm să citiți continuarea interviului AICI.
Foto: facebook.
MangaliaNews.ro, Miercuri, 20 mai 2015.
