TELEGRAF: Epava elicopterului a fost recuperată ieri după-amiază din apele lacului Siutghiol.
Ca şi în cazul tragediei din Apuseni, realitatea bate absurdul, iar întrebările sunt mult mai numeroase decât răspunsurile. Aşadar, acelaşi scenariu pe care nimeni nu şi l-ar fi dorit vreodată a avut ca spaţiu de desfăşurare lacul Siutghiol, care se află în staţiunea Mamaia. Deci, nu pe munte, la o altitudine greu de accesat, nu în plină iarnă, nu în condiţii atmosferice vitrege. Nu! Ci în lacul Siutghiol, la aproximativ 300 de metri de mal, în mijlocul civilizaţiei, în prezenţa mai multor martori şi, în cele din urmă, şi a autorităţilor. Cum a fost posibil ca patru oameni să moară cuprinşi încet-încet de apa ucigător de rece, sub ochii constănţenilor îngroziţi, în siajul neputinţei autorităţilor salvatoare? Ce n-a funcţionat, din nou, în modul de a opera al autorităţilor? Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele întrebări pe care le vom adresa de-a lungul acestui material în speranţa că le va auzi cineva. De preferat ar fi ca tocmai cel care răspunde de această tragedie să dea şi lămuririle necesare, deşi nici la această oră nu ştim cine anume se face răspunzător de moartea a patru oameni şi de bâlbâielile de la faţa locului. Dar să o luăm cu începutul. Vom încerca să structurăm aceste atât de multe întrebări şi inadvertenţe pentru a avea un tablou cât mai clar al tragediei.
Cum a fost posibil ca patru oameni să moară la câteva sute de metri de mal, sub privirile îngrozite ale constănţenilor care le auzeau ţipetele disperate? Apelul la 112 care anunța prăbușirea elicopterului SMURD în lacul Siutghiol a fost făcut la ora 16.05, declara, luni seară, purtătorul de cuvânt al ISU Dobrogea, plt. Anca Chiriță. Potrivit acesteia, într-un sfert de oră a sosit la fața locului primul echipaj de salvare al ISU. Deci, asta ar însemna că. la 16.20, acesta se afla acolo. Acest timing a fost infirmat însă, luni după-amiază, de martori care spun că primele echipaje au ajuns la fața locului la ora 16.30 şi că prima victimă a fost găsită la ora 16.45. Tot la capitolul inadvertenţe intră şi declaraţia reprezentanţilor MAI care spuneau luni seara că prăbușirea elicopterului în lacul Siutghiol a fost semnalată în jurul orei 16.20, prin sistemul 112. Pe de altă parte, această poziţie este susţinută şi de reprezentanții AIMK, care au declarat: ”La ora 16.07, elicopterul a decolat în condiții normale, condițiile meteo fiind favorabile”. Romatsa are o altă variantă: 16.16 ar fi fost, la ei, ora prăbuşirii.
În concluzie, nu ştim nici măcar ora exactă a apelului, a sosirii primului echipaj şi a începerii intervenţiei. Ce ştim: concret, cele 10 minute de inadvertenţă au însemnat moartea celor patru oameni!
De asemenea, potrivit martorilor, maşinile ISU au greşit iniţial locul unde trebuiau să ajungă, astfel că, în loc de zona Butoaie, au ajuns la Cazino. STS să fi lovit din nou, ca şi în cazul tragediei din Apuseni sau cel al triangulaţiilor aberante din iarna trecută, când trimitea jandarmii să caute doi înzăpeziţi în largul mării? Nu ştim, deoarece reprezentanţi ai STS au declarat că nu pot da informaţii, abilitaţi fiind cei de la ISU Dobrogea, care, la rândul lor, au declarat că abilitaţii cu informaţiile sunt cei de la MAI. Şi gata!
În cele din urmă, prima echipă de salvare ajunge pe malul lacului. În stil pur românesc, cei de la ISU – şi aici avem mai multe variante, potrivit martorilor oculari – au început să umfle barca pe care au lansat-o la apă, unde au realizat că nu le funcţionează motorul. Au înşfăcat vâslele din dotare (slavă Domnului că vâslele nu se pot strica!) şi, încet, încet, s-au îndreptat spre locul tragediei. În acelaşi timp, din partea stângă a lacului, a plecat spre epavă o barcă cu pescari, ce a ajuns puţin înaintea specialiştilor salvatori. Acest mic detaliu scoate în evidenţă absurditatea situaţiei şi desigur, din păcate, consecinţele ei teribile. La fel de penibilă mi se pare şi explicaţia secretarului de stat în MAI, Raed Arafat, şi aceasta este o părere asumată personal, că nu era nevoie de motor ca să nu fie puse în pericol victimele. În teorie sună bine. În practică, suntem convinşi că motorul putea fi utilizat pentru ca barca să se apropie cât mai repede de locul prăbuşirii, fiind însă oprit la o distanţă sigură pentru victime, mai ales când este vorba despre parcurgerea a 500 de metri!!!
Acesta a fost începutul. Deoarece timpul părea că a prins aripi şi trecea extrem de repede, salvatorii au fost luaţi prin surprindere de… căderea nopţii. Altfel nu putem explica de ce bărcile de intervenţie nu aveau reflectoare sau orice alt tip de proiectoare… Drept urmare, cameramanii adunaţi la faţa locului au fost urcaţi de-a valma într-o barcă şi transportaţi la locul prăbuşirii pentru a asigura lumina atât de necesară căutărilor. Soluţia nu a fost una rea, ci, ca tot românul, şi salvatorii noştri au inventat o soluţie de avarie. Problema este că, în cadrul unei asemenea operaţiuni, totul ar fi trebuit să fie prevăzut şi să funcţioneze impecabil. Altminteri mor oameni, ceea ce s-a şi întâmplat.
“Ajutor! Nu mai rezist! Ajutor!”
Martorii aflaţi la faţa locului au asistat sideraţi la toate aceste manevre şi bâlbâieli, printre ei aflându-se şi oamenii care i-au auzit pe cei patru strigând după ajutor. „Erau în viaţă, i-am auzit strigând şi le-am şi răspuns, ca să-i încurajez. Nu am crezut că vor muri atât de aproape de mal”, este declaraţia cutremurătoare a unuia dintre martori. Prin bunăvoinţa colegilor de la Digi 24, care au primit ieri o filmare devastatoare de la unul dintre constănţenii aflaţi pe mal în chiar momentul producerii prăbuşirii, în ediţia online a cotidianului nostru puteţi urmări cumplitul film, imaginile având ca fundal sonor strigătele aproape inumane ale celor care-şi simţeau sfârşitul aproape. Vă avertizăm că imaginile şi sunetele vă pot afecta emoţional!
Continuarea, în telegrafonline.ro, Miercuri, 17 decembrie 2014.
